Poveștile baschetului constănțean. Bucurii, victorii, înfrângeri și… socoteli stricate

Constanța are o tradiție extraordinară în ceea ce privește activitatea sportivă. O serie de povești interesante sunt inserate de profesorul Eugen Simionescu, unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut vreodată Constanța, în cartea scrisă de Mărțișor Hondrilă, "Baschetul constănțean, între istorie și legendă".

Eugen Toma Liviu Simionescu s-a născut la Reșița, în județul Caraș-Severin, în data de 9 septembrie 1932. Prin mutarea părinților cu serviciul, s-a înscris în clasa I la Școala Germană din Constanța. După doi ani, s-a mutat la Turnu Severin, apoi la Timișoara. În Constanța, revine în anul 1953, după absolvirea SMTCF.

"Aici, mama mea era profesoară de educație fizică la Școala Profesională Comercială. În anul 1954, ajung student la ANEFS București și devin absolvent în anul 1958, cu repartizare la Constanța. Am funcționat la SSE, Liceul Mircea cel Bătrân, director la Școala Sportivă, profesor la Școala generală nr. 12, profesor la Liceul de Artă, de unde am ieșit la pensie. Am antrenat echipa de băieți a liceului, cu care am participat la mai multe turnee finale, clasându-mă pe locurile 4-5", povestește Eugen Simionescu.

Amintiri, amintiri…

La o etapă de zonă la Ploiești, înaintea finalei cu echipa gazdă, diplomele câștigătorilor erau deja scrise cu numele ploieștenilor, dar jucătorii constănțeni, în frunte cu Andrei Purcăreanu, nu au fost de acord, stricând "pronosportul" și i-au învins. Aceștia erau elevii Liceului Mircea, care s-au calificat la turneul final, unde au fost însoțiți de antrenorul Emanoil Răducanu.

Prin plecarea în armată a profesorului Gigel Patriche, Simionescu trece ca antrenor la echipa Portul Constanța pentru doi ani. Joacă în divizia B, clasându-se pe locul I, dar ratează barajul de calificare pentru divizia A.

Revine Gigel Patriche și echipa Portul trece la Farul.

Eugen Simionescu a fost antrenor secund al echipei naționale de junioare, principal fiind Grigore Avachian, cu care a efectuat un turneu în Republica Democrată Germană.

Ca jucător, începe baschetul în 1948, la Timișoara, când se juca cu mingi de piele cusute pe dinafară. A mai jucat handbal în 11 și în 7, dar și rugby.

De asemenea, a mai jucat baschet, la Știința ICF și un an la Farul.

Ca arbitru, a activat de la categoriile mini-baschet, juniori, Divizia B și Divizia A până la jocuri internaționale. A arbitrat și la Cupa Mării Negre, la fete, dar și un meci internațional, România - Finlanda.

Ca director al Școlii Sportive, a prins o perioadă fecundă de formare a nucleului baschetbalistic masculin, datorită excelenților profesori Alexandru Petrică și Gigel Patriche, care au beneficiat de o selecție de excepție.

Mari victorii și momente de satisfacție

În opinia lui Eugen Simionescu, cele mai importante jucătoare de baschet care au evoluat la Constanța sunt Stela Mihai, Lia Hristu, Elisabeta Nedelcu, Florina Mitrache, Georgeta Opriș, Coca Maga, Patricia Șișu, Victoria Arion, Mariana Anghel.

Cât despre istoricul baschetului constănțean, Simionescu este de părere că totul începe cu clubul grecilor Elpis, care jucau între ei sau contra marinarilor de pe diferite nave străine care ancorau în port. Terenul de joc era pe strada Mircea, lângă biserica grecească. Astăzi a dispărut și ca teren propriu-zis, datorită prăbușirii malului.

"Au mai existat un teren de baschet, la Tăbăcărie, pe malul lacului Siutghiol, dar și terenul Constructorul, pe bulevardul Tomis. Mai exista și terenul OSP, pe locul unde astăzi se află Sala Sporturilor.

A mai apărut o echipă de baschet, Electrica, cu terenul Spartak, lângă Policlinica cu plată, la Antoniadis din zilele noastre. Acest teren a fost dotat cu nocturnă, prima în Constanța, datorită profesorului Dumitru Crăciun.

Baschetul mi-a prilejuit multe momente de satisfacție. Practic, din copilărie până la bătrânețe, m-am ocupat de baschet. Un moment foarte frumos a fost la cea de-a XX-a aniversare, când am reușit să ne clasăm pe locul trei pe țară, după București și Târgu Mureș. Bucurie mare a fost și când am promovat echipa de fete în Divizia A.

Cele mai importante victorii au fost cele împotriva echipei Știința ICF București, antrenate de profesorul Leon Teodorescu, singurul doctor în educație fizică în acea vreme, și împotriva echipei de juniori CSS Brașov, la care jucau vestiții Tudoși și Esigmann. Acestea au fost prilejuri de bucurie, după cum înfrângerile mi-au provocat destulă amărăciune", mai spune Simionescu.

Antrenamente în sală cu stâlpi pe mijloc

Eugen Simionescu trece în revistă numele celor mai mari antrenori de baschet pe care Constanța i-a avut vreodată, dar și condițiile în care sportivii se pregăteau în urmă cu 4-5 decenii.

"Gigel Patriche făcea antrenamente într-o sală fostă atelier de fierărie, din care iarna scoteam zăpada cu lopata, iar Alexandru Botoș, la clubul Marina, avea o sală cu stâlpi pe mijloc!

Mărțișor Hondrilă a dat loturilor naționale și diviziilor A mari jucători și a salvat echipa Farul de la retrogradare, urcând-o până pe locul trei.

La feminin, Maria Popovici, Adrian Ioan, Dumitru Bănică sau Emil Dumitru au reușit să promoveze Constanța în mai multe rânduri în Divizia A", își amintește Eugen Simionescu.