Ilie Floroiu, amintiri superbe de pe pista de atletism. "Nu am fost pretențios"

Joi, 30 Iulie 2020, 19:11
225
Despre Ilie Floroiu a auzit întreg mapamondul și tot despre el s-au scris doar lucruri frumoase, asta datorită carierei impresionante pe care a avut-o. Fostul mare atlet constănțean are o sumedenie de amintiri de pe vremea când concura în competițiile valoroase și povestește întotdeauna cu plăcere despre trăirile sale.

Ilie Floroiu a fost un atlet modest și probabil acest lucru l-a făcut să răzbească în uimitoarea sa carieră. Născut în satul Iulia din județul Tulcea, el a crescut la țară și a fost obișnuit de mic cu greutățile vieții.

A intrat apoi la liceu în Agigea și a început atletismul la Constanța, sub îndrumarea regretatului antrenor Ion Veliciu.

Ion Veliciu este antrenorul de la care Ilie Floroiu a învățat tainele acestui sport pe care avea să îl domine mulți ani, până la finalul carierei sale.

Fostul sportiv a povestit pentru "Cuget Liber" despre condițiile dure pe care le întâlnea în cantonamente și despre spiritul de fair-play care trebuie să existe în orice sport.

"Au fost momente când eram sus pe munte la Piatra Arsă. Au fost momente foarte grele, când nu ne spălam, pentru că nu aveam apă. Exista un bazin colector de apă și apa aceea venea de la ploaie. Dacă era o perioadă secetoasă, nu exista apă și evident că dacă nu ai apă, nu te speli. Nu am făcut niciodată nazuri. Am dormit și pe jos, am dormit și într-un canton, nu am fost o persoană pretențioasă. Nu mi-am tratat niciodată adversarii cu superioritate. Este o mare greșeală să faci acest lucru. Eu sunt o persoană foarte agreată în România. Mi-am respectat adversarii, am întins mâna, am stat de vorbă cu ei. Nu suntem războinici. Mai devreme sau mai târziu vei cădea din vârf și atunci vei primi ce vei merita" , a declarat pentru "Cuget Liber" Ilie Floroiu.

Amintirile îl copleșesc pe Ilie Floroiu. Constănțeanul își amintește de celebra cursă de la Rieti, din Italia, acolo unde a avut de furcă cu cei mai buni atleți ai lumii, unul dintre ei fiind kenyanul Henry Rono.

"În 1978 am fost la Campionatele Europene, la Rieti, în Italia, acolo unde a avut loc un concurs internațional la care participau cei mai buni atleți ai lumii. Italienii au numit-o cursa secolului. Stadionul era arhiplin. Tot ce era mai bun la acea oră în lume era în acel moment pe pista de atletism. Eu, când concuram acasă, purtam numărul meu, 1601. La concursurile internaționale, fiecare oraș avea numerele lor. Vine la mine kenyanul Henry Rono, care era o legendă. Mi-a spus să îi prind numărul pe spate, iar toți ceilalți atleți au început să râdă. Își dădeau coate și spuneau că sunt sclavul lui. Un gest ieșit din spiritul fair-play-ului. Eu am zis că dacă atât îl duce mintea, este treaba lui. M-a învins cu 5 metri avans. Avea doi atleți care îl ajutau. În momentul în care eu ieșeam la conducere, ei se puneau în fața mea. Trebuia să îi ocolesc. M-au scos din ritm. Ești exact ca o mașină pe care o bagi în viteză, apoi pui frână și tot așa. Treburile acestea fac parte din sport. Este vorba de tactică. La un moment dat

m-am rupt de el, iar italienii din tribune strigau. M-a prins până la urmă și m-a depășit. Vorbeau în timpul cursei între ei. Nu le-am reproșat nimic la finalul cursei. În 1975 am fost la concursul preolimpic la Montreal. În cursa de 10.000 de metri era un atlet medaliat olimpic. Îmi scapă acum numele. A intrat printre mine și un adversar, ne-a împins pe amândoi și a trecut printre noi. M-a zgâriat la picior cu cuiele de la ghete. Am cicatricea și în ziua de astăzi. Sunt lucruri care nu se fac, repet, dar nu poți să te opui. Trebuia să fie descalificat, în mod normal, însă toată lumea a ținut cu el" , a adăugat Ilie Floroiu.

Ajuns la pensie, Ilie Floroiu speră ca pe viitor în România să mai apară cel puțin un atlet care să îi calce pe urme și să îi depășească recordurile, la 5.000 și 10.000 de metri, care au rămas imbatabile până în ziua de astăzi.



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.3841 secunde