Doi bani nu dăm pe sănătate! Ce mai înseamnă ora de educație fizică

1217
Doi bani nu dăm pe sănătate! Ce mai înseamnă ora de educație fizică - editorial1480411812-1481640296.jpg

Articole de la același autor

Am asistat, recent, la o discuție într-un grup de prieteni, mare parte oameni care și-au dedicat viața activității sportive de performanță. Subiectul pus în discuție nu era - cum poate v-ați fi așteptat - performanța, ci o întrebare pe cât de simplă, pe atât de profundă: De ce oare, în România, nu se pune preț pe educația fizică, pe sportul generator de sănătate?. Un subiect pe margine căruia ar putea curge, lejer, tone de cerneală. 


Aș începe prin a întreba, la rândul meu: De ce este tratată atât de superficial ora de educație fizică în școli și licee? De ce cataloagele sunt pline de scutiri medicale? De ce multe dintre instituțiile de învățământ nu au săli de sport? Iar neavând săli de sport, cum oare sunt evaluați elevii? Cum se dau normele de control - săritura la groapa cu nisip, săritura la ladă, aruncarea mingiei de oină, viteză, rezistență? Unde se fac tracțiunile, flotările, abdomenele sau exercițiile de gimnastică? Mai știu oare copiii ce-i acela pas sărit, pas săltat, săritura panterei sau a hoțului? 


În grupul despre care vă vorbeam, se invocau motivele pentru care educația fizică a ajuns paria curriculei. S-a vorbit în principal despre lipsa de motivație a profesorilor, care preferă un loc călduț în cancelarie în locul nervilor la marginea terenului. La acest capitol, le dau și nu prea dreptate. Sigur, toată lumea își dorește bunăstare pentru familie, însă profesorul nu trebuie să își uite nici menirea de apostol, una superbă, dar care presupune și sacrificii. 


Numărul de ore de educație fizică în școli este și așa extrem de redus, spre deosebire de statele din vestul Europei. Dacă nici în acele ore nu se face nimic (nu punem la socoteală ping-pong-ul din cantină sau șahul din bibliotecă), atunci să nu ne mai mirăm că România ocupă un loc fruntaș în topul obezității infantile, că elevii nu știu să alerge sau să arunce o minge la panou. 


Din punctul meu de vedere, nivelul la care s-a ajuns este unul cu accente dramatice și cred că este timpul pentru măsuri chiar dictatoriale. Dacă Inspectoratul Școlar, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, administrația locală, în parteneriat cu firme private, vor crea, împreună, cadrul optim pentru întrecerea sportivă, ar putea fi o mare șansă pentru Generația IPhone. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5778 secunde