Violenţa asupra copiilor riscă să escaladeze. „Abuzul fizic uşor şi cel emoţional, tolerate în societate!”

În plus, Organizaţia Salvaţi Copiii avertizează că restricţiile sociale impuse pe fondul pandemiei de COVID-19 au dus la situaţii suplimentare de marginalizare şi abuz: din datele disponibile pentru primul semestru al anului 2020, au fost depuse la poliţie 329 de plângeri privind violul asupra minorilor. Iar datele ANDPDCA mai arată că, în afara cazurilor de abuz care au avut loc în familie în ianuarie – septembrie 2020, alte 55 de cazuri au fost înregistrate în asistenţa maternală, 83 de cazuri în cadrul serviciilor rezidenţiale, 71 în unităţile de învăţământ, 24 în alte instituţii şi 771 în alte locaţii. Cu toate acestea, cazurile oficiale nu reflectă pe deplin realitatea, dată fiind utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituţiile de profil.

Tocmai de aceea, reprezentanţii Salvaţi Copiii atrag atenţia asupra necesităţii unor anchete derulate cu celeritate şi protejând minorii de retrăirea traumelor abuzului. „Din păcate, am fost martorii unor cazuri extrem de grave de abuz, în care abuzatorul nu doar că nu a fost pedepsit, dar copilul-victimă a fost forţat să retrăiască trauma, prin expunerea publică. Cazul magistratului care a lăsat în arest la domiciliu un abuzator extrem de periculos, motivând că nu au existat proteste sociale şi în presă, este doar un exemplu de atitudine care face victima să fie expusă unor traume pe termen lung”, este de părere Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv Salvaţi Copiii România.



Chiar şi o palmă contează…

În ce priveşte distribuţia pe vârstă a cazurilor de abuz şi violenţă, fie că este vorba despre abuz fizic, abuz emoţional, sexual, neglijare, exploatare prin muncă, exploatare sexuală, exploatare pentru comitere de infracţiuni, asupra copiilor, se pare că cele mai multe victime au între 10 şi 13 ani – 3.334 şi între 14 şi 17 ani – 3.034. Din păcate, prea multe cazuri sunt şi la copii cu vârste între 3 şi 6 ani – 1.831 şi între 1 şi 2 ani.

Totuşi, în pofida gravităţii şi a traumelor pe termen lung, peste jumătate dintre cazurile de abuz sexual asupra minorilor rămân nesoluţionate. În primul semestru al anului 2020, au fost înregistrate 3.840 de dosare pe rolul parchetelor, dintre care doar 873 de speţe au fost soluţionate până la finalul perioadei, 2.598 de cazuri au rămas nesoluţionate, iar 219 cazuri au rămas cu autor neidentificat.

„Analiza sistemului de identificare şi referire a abuzului în cazul copiilor cu vârsta sub 11 ani arată că nu sunt sesizate formele uşoare de abuz fizic şi majoritatea formelor de abuz emoţional. Există o toleranţă socială crescută faţă de abuzul fizic uşor, cum ar fi pălmuire, tras de urechi, tras de păr, şi faţă de abuzul emoţional, cum ar fi umilire sau adresare de cuvinte vulgare, ceea ce face ca aceste fapte, dacă au loc în cadrul familiei, să nu fie reclamate, chiar în contextul în care o terţă persoană are cunoştinţă de ele. De altfel, abuzul fizic uşor şi abuzul emoţional tind să fie tolerate social, nefiind reclamate chiar dacă se manifestă în contexte sociale, spaţii publice sau, mai mult, pot apărea «justificări educaţionale» ale violenţei, abuzului fizic, în special cel uşor, fiind privit ca pe un mod de a îndrepta comportamentele nedorite ale copilului”, explică şi Mihaela Dinu, coordonatorul programului de protecţie a copiilor împotriva violenţei în cadrul Salvaţi Copiii România.