Viață sub efectul stupefiantelor! "Aproape șapte ani m-am ascuns și m-am drogat zi de zi!"

1441
Viață sub efectul stupefiantelor!

Articole de la același autor

Aproape șapte ani s-a adâncit în consumul de droguri, cu toate implicațiile lui: a renunțat la un loc bun de muncă, a avut episoade depresive dintre cele mai violente, de multe ori gândindu-se la sinucidere. Aceasta este povestea unuia dintre constănțenii consumatori de droguri care, în prezent, se luptă să nu mai cadă pradă dependenței.

Dependența este o boală cronică și îi "însoțește" pe cei afectați pe tot parcursul vieții. Acesta este unul dintre aspectele pe care le află, în timpul ședințelor terapeutice, consumatorii de droguri – dar nu numai, acest fapt se aplică tuturor dependenților, indiferent de viciu! – care cer ajutorul specialiștilor.

Silviu a descoperit drogurile în anii 2000, când piața narcoticelor înflorea încetișor și la noi în țară. Plăcerile lui "păcătoase": amfetamina și cocaina. Ani de zi s-a drogat, la început destul de rar – considera el – iar ulterior din ce în ce mai des, pentru că nu mai putea funcționa fără substanțele interzise. Tot ani de zile a ascuns tuturor celor din jur care erau motivele pentru care starea lui de sănătate se înrăutățea de la o zi la alta. Inclusiv medicilor care îl tratau le ascundea că are o problemă din cauza drogurilor.

"Drogurile mele preferate: amfetamina și cocaina"

"Drogurile mele preferate erau cele stimulante: amfetamina și cocaina. Am fost angajat de când am terminat școala și am avut o slujbă grozavă în domeniul serviciilor financiare. Inițial luam droguri din două în două săptămâni, ba mai luam și oamenii peste picior. De ce ar consuma ei droguri în timpul săptămânii? De ce ar lua droguri, iar după aceea ar merge la muncă? Ce, nu pot să reziste?! Dar încet-încet am devenit acea persoană și luam amfetamine doar ca să mă simt normal", recunoaște Silviu, ajuns astăzi în stadiul să se mândrească cu ani buni de abstinență.

"Credeam că viața mea se desfășoară normal. Dar am început să întârzii la muncă, mă certam cu colegii, care mă iritau. Într-un final, am pierdut locul de muncă. Eram în depresie, familia era îngrijorată, dar nu știa ce se întâmplă. Nu mă ridicam din pat, nu mai aveam grijă de mine. Rudele au chemat doctorul acasă, am fost trimis la psihiatrie și internat. Cinci luni și jumătate am făcut tratament pentru depresie, dar în niciun moment nu am spus nimic despre consumul de droguri", rememorează bărbatul.

Astfel au trecut aproape șapte ani. Ani cu suișuri și coborâșuri, cu perioade din ce în ce mai întunecate, cu luni de depresii și promisiuni de schimbare. "Am început să iau droguri zilnic și pe parcursul anilor am ajuns din ce în ce mai rău. Mă trezeam dimineață, mă drogam, mă îmbrăcam și ieșeam din casă, la fel ca toți ceilalți. Nu credeam că am nevoie de ajutor. Dar pentru că aveam perioadele de depresie, mergeam la un psihiatru o dată pe săptămână, care îmi spunea că am nevoie de tratament. Familia mă susținea și era implicată. Ajunsesem să am 48 de kilograme, eram dărâmat psihic, tremuram mereu, eram singuratic. Atunci s-a implicat medicul de familie. A văzut în ce stare eram, m-a trimis la reabilitare. După aproape șapte ani de consum zi de zi, cred că am fost și eu pregătit să mă opresc", spune în prezent bărbatul despre perioada neagră din viața lui.

"Sunt dependent pe viață, dar sunt în recuperare"

Nici drumul reabilitării nu a fost unul ușor. "Singurul care știa era fratele meu. Eu încă simțeam că nu am nevoie de ajutor, că eu nu am o problemă. Așa că le spuneam că vreau să plec. Am stat patru luni internat, am avut multe coșmaruri și multe gânduri negre, dar am înțeles că pot avea o viață fără droguri, fără să am substanțe chimice în organism. Am învățat multe despre mine și astăzi pot să spun că sunt un dependent și sunt în recuperare", a istorisit Silviu. De altfel, și în prezent acesta se întâlnește periodic cu un psiholog.

De altfel, psihologul Mariana State, reprezentant al Centrului "Equitas" Constanța, subliniază că stările depresive sunt un simptom al consumului de substanțe interzise. "La un consum prelungit de droguri apare o stagnare a dezvoltării psihice, deoarece persoana toxidependentă își organizează viața în jurul procurării de drog și nu mai este deschisă față de alte experiențe ale vieții, astfel achizițiile făcute de ea scăzând foarte mult. Implicit, vom avea și rămânerea în urmă a maturizării psihice, iar atunci când dependența apare la vârste mai fragede, repercusiunile se fac simțite în plan psihosomatic. Dacă inițial drogul creează impresia că poți să stăpânești problemele, prin ignorare, după perioada activă a drogului acestea revin și mai acut, iar persoana ia doze noi pentru a se îndepărta de ele. În concluzie, ca o consecință a stilului de viață pe care îl duc toxicomanii, încrederea în sine se deteriorează", a explicat specialistul. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 2.0093 secunde