Viața copiilor din Centrul "Sparta Rotterdam". Mulți dintre ei sunt abandonați de părinți

1017
Viața copiilor din Centrul

Articole de la același autor

La ora actuală, Complexul de servicii comunitare "Sparta Rotterdam" de la Techirghiol are în grijă 44 de copii și tineri cu deficiențe intelectuale. Trist, dar foarte puțini dintre "locatari" cunosc și istoria centrului în care trăiesc. Cel mai bun povestitor când vine vorba despre acest loc este chiar șeful complexului, Olgun Seitcadil, cel care a și contribuit, efectiv, la construcția acestui loc, adică a ajutat la săparea fundației, a tencuit, văruit etc.

Precizăm că acest centru aparține de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Totul a început în urmă cu aproximativ 17 ani când, la Constanța, a ajuns o delegație de la o fundație Olandeză - "Breath". Scopul vizitei consta în ridicarea unui așezământ destinat copiilor infectați HIV-SIDA și abandonați în fostul Spital Municipal (actualul Spital Clinic de Boli Infecțioase).

Cineva le-a vorbit însă și despre Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din Techirghiol (pe atunci cămin-spital) și voluntarii olandezi au fost curioși să vadă despre ce este vorba. Olgun Seitcadil lucra pe atunci acolo și a fost chemat din timpul liber să vină la centru ca translator.

"Am vorbit cu ei despre multe lucruri, chiar și despre necesitatea de a face un centru de recuperare pentru copiii cu dizabilități. La noi veneau foarte mulți beneficiari din anii 1996-1997, care deveniseră adulți și nu mai puteau fi recuperați. Am gândit că recuperarea ar trebui făcută încă din copilărie, de când sunt mici, dar cei de la «Breath» erau axați pe problema copiilor seropozitivi. Pe atunci, fundația era mică și abia s-au strâns banii ca să înceapă construcția primei căsuțe. Între timp, fundația americană «Casa Soarelui» a deschis la Constanța un centru pentru copiii seropozitivi, însă prima locuință de la Techirghiol era aproape gata", a povestit Olgun Seitcadil. Apoi, în scurt timp, destinația așezământului a devenit alta: un loc pentru recuperarea copiilor cu dizabilități.

"Coincidența a făcut ca, în acea perioadă, să se închidă definitiv Centrul de Plasament «Luminița» din Cernavodă, pentru copiii cu dizabilități. Împreună cu reprezentanții fundației am propus conducerii DGASPC Constanța să transformăm spațiile acestea în centru de plasament pentru acești copii, așa că aici au fost transferați 24 de copii", a mai spus Olgun Seitcadil.

Copiii fac terapie în centru

Așa că, în anul 2002, au fost date în folosință cele trei căsuțe, construite pe terenul alocat cu titlu gratuit de Primăria Techirghiol, formându-se Centrul de Plasament "Sparta Rotterdam" iar, în anul 2005, s-a ridicat și centrul de recuperare de zi, unde, în prezent, fac terapie și 12 copii din afara sistemului de protecție. De atunci, denumirea s-a schimbat în Complexul de Servicii Comunitare "Sparta Rotterdam", numele venind de la echipa de fotbal olandeză, pentru că acolo a început, de fapt, strângerea de fonduri necesare construirii complexului de la Techirghiol.

"Începutul cu acest complex a fost unul extrem de greu. Am plecat de la spitalul-cămin, cum îi zicea pe atunci, de la adulți, să lucrez cu copiii, cu un personal nou, o activitate complet diferită. Dar am avut echipă foarte bună și ne-am organizat ad-hoc", a mai spus șeful Complexului de Servicii Comunitare "Sparta Rotterdam".

În prezent, complexul are 44 de rezidenți, copii și tineri care merg la școală, fac terapie și trăiesc ca într-o adevărată familie, deși toți au deficiențe intelectuale în diferite stadii.

Și mai trist, mulți dintre ei sunt abandonați de părinți, dar câțiva mai păstrează legătura cu familia. Vara aceasta, spre exemplu, doi tineri, Marcel, în vârstă de 17 ani, și Alex, de 18 ani, au fost reintegrați în familiile naturale. Marcel a stat în complex timp de patru ani, iar Alex, zece ani. Marcel și-a vizitat mereu familia care locuiește în Hârșova, fiind dus acasă periodic de angajații de la complex, pentru că părinții lui nu aveau posibilități să plătească mereu transportul până la Techirghiol.

Silviu este un alt copil din acest centru, el ajungând aici în urmă cu doi ani. Refuza tot ceea ce i se punea pe masă pentru că singurul gust pe care îl cunoștea era al ceaiului cu pâine. Nu știa ce este lingura și nici pentru ce folosește. Nu vorbea deloc și se izola de ceilalți copii și tineri, preferând doar compania câinilor și pisicilor. Acum, el este primul care te întâmpină când intri pe poarta centrului, curios să afle cine ești, dar să-ți și spună câte ceva despre el și să-ți demonstreze că știe ce culoare au hainele pe care le porți. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4897 secunde