Un an de la fulgerătoarea trecere în lumea de dincolo a chirurgului Octavian Dumitru Unc

1734
Un an de la fulgerătoarea trecere în lumea de dincolo a chirurgului Octavian Dumitru Unc - drunc42-1634910223.jpg
Duminică, 24 octombrie 2021, se împlineşte un an de la tragica şi fulgerătoare trecere în lumea de dincolo a chirurgului Octavian-Dumitru Unc, un om de o statură morală impresionantă, de o vastă cultură, cu creaţii literare remarcabile şi cu un suflet de o dimensiune prea mare ca să mai poată fi conţinut în această lume.

Profesorul Unc s-a născut la data de 15 martie 1957 în Zărneşti, judeţul Braşov, descriindu-se drept „un ardelean cu neaoşe origini româneşti, dar ajuns dobrogean la propriu, îndrăgostit de tărâmul tomitan”. (Dobrogea va fi altarul/ în care mă voi spovedi,/ până la îmbrăcarea cu lut/ şi lumină de noapte,/ în cerşire a împărtăşaniei/ din nemărginirea neştiută/ şi mişcată,/ pentru veşnicia pironirii”…- O.D. Unc - Cânturile Dobrogei, 2019 - Dobrogea).

Şi-a dorit încă din copilărie să devină medic şi să salveze vieţi, dedicându-şi întreaga existenţă acestui deziderat. A fost un elev şi un student eminent, absolvind Facultatea de Medicină Generală din cadrul IMF Bucureşti. Când a primit „Acul primei operaţii chirurgicale”, a dobândit dragostea de chirurgie. A urcat cu tenacitate fiecare treaptă profesională, ajungând medic primar. A făcut parte dintr-o echipă chirurgicală care a realizat multiple premiere naţionale. Printre realizările personale novatoare în Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, prof. Unc menţiona: utilizarea SonoSurg-ului în chirurgia cancerului mamar, tehnica de lipoliză şi lipoabsorbţie axilară în cancerul de sân, primele reconstrucţii mamare cu lambouri musculare după mastectomii pentru cancerul mamar, primele reconstrucţii mamare imediate cu implant de silicon după mastectomii pentru cancerul de sân, utilizarea tehnicii HAL-RAR în tratamentul hemoroizilor.



Participant la numeroase cursuri şi stagii de pregătire profesională


În anul 2006, în condiţii de pionerat absolut, organizatoric şi funcţional, în Constanţa, prof. Unc a deschis calea unităţilor medicale cu profil chirurgical din aria dobrogeană, asumându-şi riscurile şi responsabilitatea practicării chirurgiei în sistem privat, inaugurând şi manageriind Clinica de Chirurgie „Macta”. În perioada martie 2011 - octombrie 2014 a fost şeful Clinicii de Chirurgie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. În întreaga sa carieră, a efectuat peste 700 de gărzi şi peste 30.000 de intervenţii chirurgicale, ultima fiind un neoplasm mamar, la data de 6 octombrie 2020.

A fost un medic dedicat profesiei sale, mereu aproape de pacienţii săi, cu a căror suferinţă a rezonat continuu. „Te trata cu mult calm, profesionalism şi în primul rând, cu căldura de care ai nevoie în momente dificile”, „Un mare OM, un doctor renumit, modest, un sufletist care nu a făcut niciodată diferenţa între un om bogat şi un om sărac.”, sunt câteva dintre comentariile celor care i-au fost pacienţi.

Prof. dr. Unc s-a dedicat activităţii de cercetare, participând la numeroase cursuri şi stagii de pregătire profesională, luând parte la toate premierele naţionale şi locale chirurgicale între 1990-2018 (Spania, Franţa, Japonia, Austria, Italia, Germania etc). În anul 2000 a obţinut titlul de Doctor în Medicină. În calitate de autor şi coautor a publicat: Nume proprii în chirurgie (2000); Cancerul de sân (2002); Nume proprii în chirurgie (2005); Nume proprii în ortopedie şi traumatologie (2005); Chirurgie Generală. Note de curs pentru Stomatologie (2005); O posibilă antologie - Medici chirurgi şi anestezişti scriitori - publicişti (editor, 2008); Omul, Chirurgul, Profesorul Costache Lazăr (2009); Istoria Medicinei Dobrogene vol. I (2010), Interferenţe medicale (2011); 65 de scrisori (2013); Ex Ponto Epic Orchestra (2020), peste 300 de lucrări ştiinţifice, 60 de lucrări publicate in extenso, 90 de lucrări publicate „în rezumat” şi peste 200 de lucrări comunicate.

A publicat articole în diverse reviste, precum „Analele Dobrogei”, revista „Ex Ponto” şi „Pagini Medicale Bârlădene”. Prof. Unc şi-a desfăşurat activitatea în diferite societăţi academice medicale universitare internaţionale şi naţionale, fiind membru al Societăţii Române de Chirurgie (din 1991), Vicepreşedinte al Societăţii Române de Chirurgie (2008-2010), Preşedintele Filialei Constanţa a Societăţii Române de Chirurgie (2008), Membru al Societăţii Franceze de Senologie şi Patologie Mamară (1999), Membru al Societăţii Române de Istoria Medicinei (2010), Membru al Comitetului Român de Istoria Filozofiei Ştiinţei şi Tehnicii din cadrul Academiei Române (2010), Prim Vicepreşedinte al Ateneului „Dobrogeţia” (2011), Membru fondator al Societăţii Române de Chirurgia Sânului (2013), Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România din 2020 etc. A participat ca membru în colegiul redacţional al mai multor reviste, şi a fost realizator al emisiunii „Interferenţe medicale”, la postul de televiziune MTC Constanţa, între 2002-2005. Pentru activitatea sa, a primit numeroase premii şi distincţii, fiind menţionat în diferite publicaţii naţionale şi internaţionale.

Mentor pentru zeci de generaţii de studenţi

În plan academic, şi-a început activitatea didactică în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii „Ovidius” din Constanţa - catedra de Discipline Chirurgicale - încă de la înfiinţarea sa, din septembrie 1990, marcată în 20.07.2007 de obţinerea gradului de Profesor Universitar. A fost îndrumător ştiinţific şi coordonator ştiinţific la aproximativ 100 lucrări de diplomă de licenţă, a făcut parte din comisia de Admitere la Facultatea de Medicină din Constanţa şi a fost membru în comisiile doctorale, de masterat, ori în cele pentru ocuparea funcţiei de şef de secţii, a posturilor de chirurg sau a obţinerii titlului de medic specialist ori medic primar în chirurgie.

La debutul pandemiei, a creat alături de o echipă de profesionişti, o platformă dedicată susţinerii cursurilor online, realizând astfel o premieră în învăţământul universitar medical constănţean. S-a declarat a fi un cadru didactic mândru că a crescut odată cu Facultatea de Medicină şi implicit cu Universitatea „Ovidius” din Constanţa, ajunsă la 30 de ani de vechime, cu destule recunoaşteri, cu bucuria împlinirii profesionale, cu atingerea înălţimilor academice.

A fost un mentor dedicat pentru zeci de generaţii de studenţi şi rezidenţi, pe care i-a îndrumat nu doar pe linie medicală: „Dacă ceva voi ţine minte de la domnul profesor va fi umanitatea din el şi spiritul de familist”, afirma un fost student. Orientat în mod constant către evoluţia instituţiei academice din care făcea parte şi în acelaşi timp revoltat de mersul vremurilor, dornic de a-i oferi o altă cale universităţii, printr-o schimbare necesară de atitudine, de structură de conducere, şi-a dorit să o plaseze pe alte coordonate, „ale firescului universitar”, înscriindu-se în cursa pentru ocuparea funcţiei de rector. Rezultatul nefavorabil al universităţii nu l-a schimbat, însă, prof. Unc rămânând, aşa cum el însuşi afirma: „acelaşi, prof. dr. Octavian Dumitru Unc, îmbrăcat cu hainele învăţăturilor părinţilor şi bunicilor mei, ale profesorilor mei, ale conştiinţei mele”.



Pasionat de pictură şi muzică simfonică


„Trebuie să schimbi registrul, trecând într-o altă zonă faţă de această încrâncenare a vieţii pe care tu o vezi zi de zi, prin suferinţa pacienţilor. Şi atunci, noaptea, am căutat să-mi reîncarc bateriile, apelând la scris”, afirma prof. Unc în cadrul unei emisiuni radio, la începutul anului 2020. Şi-a făcut debutul literar în anul 2001, cu o carte dedicată pierderii unui prieten drag, „Versuri pictate” şi a continuat să scrie versuri ca o expresie a durerii, cu volumul „Prea Dor de mamă”, apărut la editura Ex Ponto (2015). A urmat consacrarea literară, prin volumul „Reverii” (2016), premiat de Filiala Constanţa a Uniunii Scriitorilor din România, în rândul căreia a intrat în anul 2018, cu „Elegii euxine.101 Poezii” (2017) şi „Cânturile Dobrogei” (2019), tradus în limba engleză la editura Academică „The most beautiful poems” (2020). Postum a fost lansat şi volumul de poezii „Drumuri de ieri” (2021). A lăsat în manuscris un roman pe care l-a scris în anul 2020, în mai puţin de două luni.

Fascinat de poezie şi de Eminescu, a organizat la Muzeul de Artă din Constanţa spectacolele „Centenarul romanesc - Mihai Eminescu - Poezie şi muzică” (2018), „Emoţii şi Idei” şi „50 de Miracole” (2019).

Totodată, a fost pasionat de pictură şi a încercat la un moment dat şi tuşa, a iubit muzica simfonică (în memoria sa fiind compusă piesa „Moştenire” de către muzicianul Ştefan Petrescu), a fost un fin cunoscător al jocului de şah, a respirat cultură.

Luceafăr al chirurgiei tomitane, a strălucit la fel de puternic în creaţiile sale literare, ştiinţifice dar şi ca om, îmbrăcat în har, credinţă şi iubire, pe care a dăruit-o tuturor semenilor săi, fiind supranumit „îngerul sub acoperire”. S-a căsătorit şi a avut doi copii. Şi-a iubit familia mai presus ca propria viaţă, pe care şi-a sacrificat-o din dragostea nemărginită din care a fost construit.

A intrat în nemurire prin tot ceea ce a sădit în sufletele celor care i-au fost pacienţi, studenţi, prieteni, cunoştinţe, prin implicarea în dezvoltarea şcolii de chirurgie din cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, prin bogata activitate medicală desfăşurată de-a lungul carierei şi prin zestrea impresionantă pe care a lăsat-o culturii.

Aşa cum afirma într-una din poeziile sale, astăzi, „numai Cer se întinde peste tot ce am făcut, bine şi poate mai puţin bine, peste bucurii şi înfrângeri, peste răutăţi şi cabale, peste speranţe şi încrederea în oamenii cu care am mers pe străzi, în trenuri sau în viaţă”.


Dumnezeu să îl odihnească în pace şi veşnică să fie pomenirea sa!


Timpul - Elegii euxine, 2017

„Timpul este pentru mine,

fiecare clipă care vine

la întâlnirea cu noi,

peste noi,

când deja începe un trecut

pe care, uneori, ni-l dorim,

alteori, am vrea să fi fost altul,

poate chiar să-l uităm,

fără să ştim cu adevărat,

dacă noi suntem cei care trecem

şi ne trecem vijelios sau,

din contră,

aşa cum simţim adesea,

există o venire permanentă peste noi

a timpului care ne aduce

şi bune, şi rele,

dar care de fapt,

până la urmă,

ne răpeşte.

Timpul este primenirea de fiecare

dimineaţă,

a gândurilor de la fereastra zilei

pe care o aşteptăm,

niciodată cu certitudini,

întotdeauna plină de planuri

şi speranţe,

este căutarea de urme în trecut

ca piramidele printre istoriile scrise sau dăltuite,

este viitorul imaginat altfel decât împlinirile.

Timpul este gara în care aşteptăm

dezorientaţi,

sosirea unui tren într-o direcţie sau alta,

ştiind ce vrem, în unele momente

sau unde să ajungem,

în altele doar presimţind

un necunoscut

pe care îl dorim favorabil nouă,

ignorând finalitatea,

percepând doar supraoptimist

şi iresponsabil,

o veşnicie ireală.

Timpul este fiecare dintre noi,

citit de persoane diferite

în momente diferite,

în maniere diferite.

Timpul, am fost şi eu...” 



Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.9182 secunde