Secretele Constanței. Peștera scufundată, frumoasă dar periculoasă!

De o frumusețe rară, dar extrem de periculoasă. Astfel a caracterizat scafandrul constănțean Pascale Roibu peștera subacvatică de pe raza județului nostru, pe care a explorat-o în urmă cu puțin timp. Având o lungime de aproximativ 90 de metri, peștera este acoperită aproape în întregime în apă, fiind cel mai probabil, crede scafandrul, capătul unui rezervor de apă subteran. 

Scafandrul constănțean Pascale Roibu, același care în urmă cu câțiva ani a descoperit epavele unor hidroavioane în lacul Siutghiol, a explorat o peșteră subacvatică cu apă dulce, din județul nostru, situată în aria Cheile Dobrogei. O raritate, căci, așa cum a afirmat scafandrul, este posibil să fie una dintre puținele peșteri submerse de acest fel din țara noastră. Peștera a fost descoperită în mod accidental în urmă cu mulți ani, dar a fost puțin explorată, având în vedere că puțini scafandri s-au încumetat să intre în ea. Mai ales că, așa cum a subliniat Pascale Roibu, pe cât este de frumoasă, pe atât este de periculoasă, având spații înguste și zone cu vizibilitate aproape zero. Tocmai de aceea și locația ei nu este dezvăluită, din motive de securitate pentru cei pasionați de explorări, dar lipsiți de experiență. 

"Am explorat peștera, complet, împreună cu un coleg, am și ecologizat-o totodată, pentru că la intrarea în peșteră, atât pe suprafața apei, în zona unde peștera nu este inundată complet, cât și la începutul zonei total submerse, erau o mulțime de sticle de plastic, aruncate probabil de unii localnici care vin să ia apă. Peștera este de o frumusețe deosebită, am înțeles că este singura peșteră scufundată din țară, unde stalactitele se întâlnesc cu stalagmitele. Are o lungime totală de aproximativ 90 de metri, iar de la intrarea în gura peșterii și până unde este scufundată total este o porțiune de 8 metri, unde se poate înota. Peștera este scufundată pe jumătate, iar după ce se parcurg două treimi din ea, se întâlnește un clopot de aer, cu dimensiuni generoase. La suprafață, deasupra capului sunt aproximativ 1,5 metri, iar adâncimea este de aproximativ cinci metri. Aproape de capătul peșterii, care se îngustează brusc, mai există un clopot de aer, de dimensiuni mai mici. Cu siguranță peștera se continuă și cu alte cavități, dar nu se mai poate explora prin scufundare, spațiul fiind prea îngust. La capăt se simte un curent de apă, semn că peștera este alimentată fie de un afluent subteran sau, probabil, această peșteră este capătul unui rezervor de apă subteran, mult mai mare decât această peșteră", a afirmat Pascale Roibu. 

Scafandrul a afirmat că debitul de apă din peșteră este constant, deși din ea se alimentează și o stație de pompare pentru irigații. 

"Apa este pură, vizibilitatea sub apă fiind ca în aer liber. Dar, pe cât este de frumoasă, pe atât este de periculoasă, ea având și spații foarte înguste, pe unde abia se poate strecura scafandrul", a adăugat Pascale Roibu. 

Dacă la înaintarea în peșteră vizibilitatea este foarte bună, la întoarcere alta este situația. 

"Apa se tulbură, din cauza unui praf fin aflat pe pereții peșterii, iar vizibilitatea devine zero. Abia se mai vede firul-ghid, după care scafandrii se ghidează în peșteri pentru a nu se rătăci", a adăugat constănțeanul Pascale Roibu.