Pedalând de-a lungul Dunării! Trei elvețieni, "evadați" la Constanța

1725

Articole de la același autor

Trei elvețieni, trecuți bine chiar și de-a doua tinerețe, se află, zilele acestea, la Constanța. În orașul de la malul mării și-au încheiat aventura de 30 de zile, pe bicicletă, de-a lungul Dunării, de la Lucerna, Elveția, până la Tulcea și apoi Constanța. În total, au parcurs 3.252 de km și pleacă acasă cu amintiri cât pentru o viață. Le-a plăcut mult țara noastră, le-a plăcut și Constanța, au făcut și baie în mare, însă sigur nu vor uita niciodată câinii noștri, care i-au fugărit peste tot pe unde i-au prins. 


Walter Schwarz, Erwin Bachmann și Willi Zemp au 69, 70, respectiv 71 de ani. Au pornit în această călătorie pe două roți pe 23 aprilie, din Lucerna, Elveția. Au mers pe lângă Dunăre și au străbătut opt țări, în-afară de Elveția. Cu bicicletele încărcate, au pedalat în jur de 100 de kilometri pe zi, prin sate, orașe, pe câmpuri, prin munți. Au prins ploi, furtuni, călduri, dar nu i-a speriat nimic. Nu a fost ușor, după cum povestesc, au fost chiar de mai multe ori pe punctul de a-și abandona misiunea, din cauza oboselii și a problemelor de sănătate apărute ca urmare a efortului. Dar nu s-au lăsat bătuți, s-au încurajat pe rând și, cel mai important, pe tot parcursul călătoriei au fost încurajați de oamenii pe care i-au întâlnit. 
Cei trei pensionari au plănuit aventura cu ceva timp înainte, cu gândul să fie o vacanță mai specială, alături de soțiile lor. Ulterior, femeile au renunțat, mai ales că nu auziseră lucruri tocmai bune despre România. Bărbații însă și-au îndeplinit visul și nu numai că au avut parte de o vacanță cu totul deosebită, dar au rămas și impresionați de țara noastră și vor duce vestea mai departe că nu este chiar așa de rău precum se vorbește. 
"De ani de zile ne doream o astfel de expediție. Am vrut să venim împreună cu soțiile noastre. Dar, într-un fel, mai bine că au renunțat, pentru că a fost foarte obositor. Fiecare dintre noi am avut unele mici probleme de sănătate, dar nu am renunțat. Acesta a fost visul nostru. Când le-am povestit prietenilor că am ajuns, nu le venea să creadă!", mărturisește Willi Zemp. 


Fugăriți de câini, prin sate și orașe 
Au mers de-a lungul Dunării, fără să fi avut un traseu foarte bine stabilit înainte. 
"Nu am făcut rezervare la hotel dinainte. Mergeam cu bicicleta cât puteam de mult și înnoptam în hoteluri sau pensiuni, unde găseam. Am avut la noi și un cort, în caz că nu reușim să ne cazăm undeva, dar nu a fost nevoie să îl folosim!", povestește și Walter. 
Cel mai mult i-au impresionat oamenii, căci peste tot au fost primiți cu bucurie și entuziasm. Unii se uitau ciudat la ei, alții îi aplaudau. Nu au avut probleme sau incidente… nici măcar drumurile nu i-au deranjat. Spun chiar că sârbii și polonezii au șosele mai proaste decât ale noastre. Însă pleacă cu amintirea zecilor, poate sutelor de câini care i-au fugărit de-a lungul călătoriei. Nu era sat, nu era oraș unde să nu fie petrecuți de-a lungul șoselei de haite de câini furioși. 
"Ne lătrau într-una, săreau să ne apuce de cauciucuri, de picioare. Unul chiar a reușit să muște din roată și m-am dezechilibrat puțin, dar, din fericire, nu s-a întâmplat nimic grav", își amintește, amuzat, Erwin. Nici măcar câinii nu par să-i mai deranjeze acum, ca și cum chiar acesta ar fi fost tot farmecul călătoriei. 
Au admirat Cazanele Dunării, au mers pe cărări printre lanurile de grâu, au avut șansa de a vedea cu ochii lor o nuntă de romi, în comuna Găujani, s-au salutat în trafic cu căruțașii, au văzut oamenii la muncile câmpului, au traversat cu bacul, au vizitat casa unui preot și biserica din Măcin, s-au plimbat prin centrul vechi, la Constanța, și au făcut baie în mare, fericiți cât de caldă este apa. Chiar dacă erau singurii viteji care au intrat în valuri! 


Oaspeții profesorului Paul Neagu 
Numai șansa a făcut ca temerarii elvețieni să dea peste profesorul Paul Neagu și astfel să ajungem și noi să-i cunoaștem. Rătăcind pe una din străzile Constanței, în căutarea hotelului unde urma să se cazeze, au cerut ajutor unui constănțean care s-a nimerit a fi chiar profesorul Neagu, reputatul antrenor al lotului olimpic feminin de bob al României. Paul Neagu nu numai că a vorbit direct limba germană cu ei, dar le-a devenit și gazdă, iar acum sunt prieteni la cataramă. Nu mică le-a fost mirarea celor trei elvețieni să afle că profesorul cunoștea foarte bine Elveția și mai ales că au onoarea să-i fie oaspeți. 
Lotul olimpic feminin de bob se antrenează deseori în Elveția și tot acolo a și cucerit titlul mondial la juniori, în 2018. Walter, Erwin și Willi au fost bucuroși să le cunoască și pe sportivele Andreea Grecu și Florentina Iscu și chiar să probeze bobul fetelor. 
"A fost un noroc să ne întâlnim. Când i-am auzit chinuindu-se să vorbească engleză, mi-am dat seama imediat că sunt elvețieni și i-am luat direct pe germană. Ne-am împrietenit imediat. Sunt promotori ai sportului și a unei vieți sănătoase, prin sport. Noi mergem cu bobul la ei, iarna, ei vin la noi cu bicicleta. Sigur vom păstra legătura și de-acum încolo", ne-a declarat profesorul Paul Neagu. 


Amintiri frumoase, din România 
Interesant este că doi dintre cei trei elvețieni nu au practicat niciodată vreun sport de performanță, însă au fost dintotdeauna adepții practicării de mișcare pentru a se menține sănătoși. Walter și Erwin sunt muzicieni, iar Wili este instructor de schi chiar și acum, la 71 de ani. În total, în această expediție, au parcurs 3.250 de km. Ei părăsesc astăzi Constanța. Pleacă cu trenul până la București, cu tot cu biciclete, apoi vor zbura la Zurich. Iar când vor ajunge la Dorf, în sătucul elvețian unde locuiesc, le vor povesti tuturor prietenilor, vecinilor și rudelor cât de frumos este în România. Și au promis că se vor întoarce! 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4382 secunde