Flota comercială a României, acum 20 de ani. Sindicaliști doar la nevoie?!

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Animație mare la Sindicatul Liber al Navigatorilor. Membrii unor echipaje abia sosite în portul Constanța fac prima "escală"  de pe uscat la asociația lor profesională. Vin de nevoie. Cer protecție împotriva patronilor. Unii au fost trași pe sfoară cu salariile, alții cu indemnizațiile, cu mâncarea sau te-miri-ce. 

Îmi caut un loc în spațiu și aștept. Stau și ascult. Președintele sindicatului, Adrian Mihălcioiu, dictează un răspuns în limba engleză, pentru una dintre radiogramele de-abia sosite. Undeva, într-un colț de lume, un echipaj românesc nu și-a primit antidotul prevăzut de normele de igienă a muncii. Sindicatul se adresează companiei de navigație, încercând să rezolve problema pe cale amiabilă. 

Secretarul sindicatului, Aurel Stoica, poartă un dialog aspru cu trei navigatori. Au venit să ceară sprijinul sindicatului. Patronul "a uitat" să întocmească statul de plată corect, pe toată perioada lucrată. Câteva mii de dolari n-au mai ajuns în buzunarul membrilor echipajului. Acum, când au interes, navigatorii și-au adus aminte de sindicat. Cu inima cârlig, pentru că n-au mai plătit cotizația de mult, își exprimă dorința: "Ajutați-ne să ne recuperăm dolarii!". 

Gata de orice "sacrificiu" 

Păgubiții sunt gata să facă orice "sacrificiu" și, drept dovadă, își plătesc pe loc cotizația restantă. Aurel Stoica nu scapă prilejul de a le da o lecție despre "spiritul sindicalismului". Le amintește faptul că unitatea și forța sindicală se sprijină pe bani, oriunde în lume, că avocații pe care trebuie să-i angajeze sindicatul în procesele cu companiile solicită sute de mii și milioane de lei drept plată, că radiogramele și convorbirile telefonice nu sunt gratuite. 

"Nu putem să-i apărăm pe cei ce nu-și plătesc cotizațiile, folosind banii celor ce își îndeplinesc obligația de a cotiza la timp. Din numărul de circa 7.000 de membri de sindicat, aproape jumătate n-au plătit cotizația sau au făcut-o cu întârziere", precizează secretarul sindicatului. 

"Cotizația în valută, pentru cei 7.000 de membri ai SLN, care trebuie plătită la Federația Internațională a Transportatorilor, este suportată practic de 3.500 de sindicaliști", adaugă vicepreședintele Costică Stici. 

Sosesc noi radiograme, noi solicitări de ajutor. Liderii sindicali caută soluții de rezolvare a doleanțelor, detensionează conflictele de pe nave. "Lupii mărilor" își aduc aminte, la necaz, că, în portul Constanța, există o mână de oameni care se luptă pentru drepturile lor. Redevin sindicaliști de nevoie. (22 mai 1995) 

Va intra flota în "ciclonul" grevelor? 

Negocierea contractului colectiv de muncă dintre Sindicatul Liber al Navigatorilor și companiile de navigație din portul Constanta a fost stopată. SLN condiționează revenirea la masa tratativelor de plata drepturilor salariale restante. 

Numeroși navigatori nu și-au primit sumele datorate nici după 4 - 5 luni, companiile de navigație formulând diferite pretexte pentru motivarea întârzierilor. În această situație se află companiile Oscar, Ritz Rom, Kalkavan, Navlomar Tulcea, SOCIB București, Navrom Constanța (aceasta din urmă, cu datorii mari), afirmă liderul SLN, Adrian Mihălcioiu. 

Sindicatul este nemulțumit de faptul că navele companiilor de stat sunt închiriate, iar echipajele românești sunt trimise în șomaj. Împotriva legislației, atenționează SLN, SOCIB a angajat, pe o navă cu pavilion românesc, personal filipinez. Asemenea fenomene sunt posibile datorită faptului că managerii companiilor de navigație cu capital de stat închiriază navele în condiții numai de ele știute, refuzându-i sindicatului dreptul de a-și spune cuvântul asupra aspectelor sociale din contract. 

"Afacerea" Navrom - Kalkavan 

Cel mai recent fapt de încălcare a drepturilor salariale îl reprezintă cazul Navrom - Kalkavan. Prin protocolul încheiat între SLN și compania de navigație Navrom, aceasta din urmă s-a angajat să plătească echipajul navei "Servet K" (fostă "Săliște"). Navrom, ca agent al firmei din Istanbul, s-a obligat să încaseze, în termen de trei zile de la încărcarea navei (petrecută la 26 iunie 1995), sumele datorate echipajului de chiriașul turc, respectiv indemnizațiile pe februarie, martie și aprilie, antidotul, bonusul pentru curățenia hambarelor, over-time-ul și sumele reprezentând indemnizațiile pe perioada staționării navei. 

Turcii au acceptat să plătească, navigatorii au primit bonurile valorice, dar de la casieria companiei Navrom n-au primit decât 50% din datorie. Directorul Octavian Gabor le-a declarat sindicaliștilor că Navrom nu are nicio responsabilitate față de cei pe care i-a detașat la firma turcă. El aruncă totul în cârca sindicatului, considerând că acesta trebuie să găsească soluția pentru recuperarea banilor. 

În aceste condiții, nu este de mirare că SLN și-a manifestat dezacordul și a blocat negocierile. Mai mult, dacă drepturile cuvenite navigatorilor nu vor fi recuperate, liderii sindicatului sunt hotărâți să declanșeze procedura legală pentru intrarea în grevă. (20 iulie 1995) 

Conflict cu shipping-ul privat 

Criza în care au intrat negocierile dintre Asociația Armatorilor din România și SLN, în problema noului contract colectiv de muncă, s-a acutizat. Conflictul declanșat prin boicotarea negocierilor de către SLN a avut un nou episod exploziv la Ministerul Transporturilor, miercuri, 27 septembrie 1995. 

Invitați oficial la sediul ministerului, unde urma să se desfășoare concilierea părților, managerii firmelor Cavara, Johnson Jr., Duplex și Euromar au fost obligați să părăsească negocierile, la solicitarea SLN și cu acceptul secretarului de stat Șerban Mihăilescu. 

Izgonirea companiilor private de la masa tratativelor (unde au rămas numai companiile de stat) a fost apreciată ca o gravă jignire de către operatorii privați. (30 septembrie 1995)