Flota comercială a României, acum 20 de ani. De ce echipajele românești preferă justiția străină

Luni, 27 Ianuarie 2020
În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 


Interviu cu Aurel Stoica, vicepreședintele SLN


- Domnule Aurel Stoica, se înregistrează o profundă stare de nemulțumire în rândul companiilor de navigație față de tendința echipajelor de a apela la justiția altor state pentru soluționarea conflictelor de muncă. Din cauza acestui procedeu, navele românești sunt arestate prin porturi străine. 


Rezultatul: întârzieri mari în perfectarea contractelor, pierderi pentru companii și, în consecință, dificultăți în plata drepturilor materiale ale echipajelor. Se consideră că ar putea fi evitat arestul prin diversele porturi ale lumii, dacă am avea și noi, românii, o lege grecească, o lege care să interzică marinarului - sub amenințarea pedepsei cu închisoarea - să se adreseze justiției, altfel decât prin intermediul sindicatului din care face parte. 


- La această oră, pentru rezolvarea conflictelor de muncă din România avem Legea nr. 15. Elaborată cu contribuția unor sindicaliști care nu erau informați asupra activității pe mare, legea împiedică echipajele să își rezolve conflictele de muncă la fel ca și salariații de pe uscat. Ea interzice declanșarea grevelor pe navele cu pavilion românesc, de la plecarea din țară până la reîntoarcere. Noi, liderii Sindicatului Liber al Navigatorilor, am încercat să utilizăm contractul colectiv de muncă drept instrument de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă. 


Una dintre prevederile sale stipulează că sindicatul și patronatul trebuie să se informeze operativ asupra tensiunilor sociale apărute și să le rezolve în cel mult o lună. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, echipajul are două soluții: rămâne pe navă până la rezolvarea revendicărilor (de cele mai multe ori, acestea constând în întârzierea plății salariilor și indemnizațiilor) sau părăsește nava pe cheltuiala companiei vinovate de apariția conflictului de muncă. În ambele cazuri, el se vede nevoit, uneori, să se folosească de legea română, dar apelând la justiția altor țări, pentru operativitate. 


Dacă s-ar adresa justiției române, prin intermediul SLN, echipajele s-ar trezi în cele mai neproductive situații: fie sunt magistrații în vacanță, fie se dau termene peste termene, amânându-se soluționarea reclamațiilor până la calendele grecești, fie se fac intervenții neortodoxe, care alterează actul de justiție. În tot acest timp, echipajele se află pe mare, în diverse situații disperate: însetate, înfometate, cu salariile și indemnizațiile neplătite de mai multe luni. De aceea se văd nevoite să apeleze la avocații străini, la autoritățile altor state. 


Fiindcă ați adus vorba de legea grecească, trebuie să amintim și faptul că o altă lege elenă obligă patronatul să rezolve rapid problema salariilor (nu în șapte luni, ca Ritz-Rom). Cred că ar trebui să existe și la noi o astfel de lege, care să sancționeze întârzierile în plata salariilor cu penalizări sau chiar cu pușcărie. 


O întrebare fără răspuns 


- Cum, dumneavoastră pretindeți ca și patronii să fie îngrădiți de lege? 
- Sigur că da. Constituția spune că fiecare om trebuie să primească un salariu pentru munca depusă. Codul Muncii afirmă că salariații trebuie plătiți la sfârșitul lunii. Dar nici Constituția, nici legile nu spun ce se întâmplă cu patronul care întârzie plata salariilor. Deoarece relațiile de muncă reale s-au modificat mult prin trecerea la economia de piață, este necesar ca și legislația referitoare la ele să evolueze. Ea trebuie să ofere soluții pentru ca echipajele să își primească banii la timp, fără să fie necesar să se apeleze la justiția altor țări. Ar trebui ca și legea română (și justiția țării noastre) să oblige patronatul la rezolvarea operativă a problemelor salariale. 


În plus, vă întreb: de ce legislația noastră nu rezolvă problema garanțiilor pe care le oferă companiile de navigație? Cum poate garanta cu un capital social de numai 100.000 lei o companie care are datorii salariale de 80.000 de dolari sau 150.000 de dolari? (10 august 1996) 


SLN și Petromin au intrat în zodia vrajbei


Conflictul de muncă dintre Sindicatul Liber al Navigatorilor și compania de navigație Petromin s-a acutizat. Miercuri, 11 septembrie 1996, Direcția Muncii și Protecției Sociale va încerca să medieze o înțelegere între cele două părți. SLN avertizează că, în cazul în care nu se va ajunge la o soluție de compromis, va trece la utilizarea tuturor formelor legale de luptă sindicală, inclusiv greva generală.


Tensiunile dintre SLN și Petromin au apărut din cauza divergențelor ivite la negocierea noului contract colectiv de muncă. Sindicatul solicită majorarea diurnei în valută cu 10%. Aceasta ar reprezenta o creștere de 1 dolar pe zi pentru personalul nebrevetat și 3 dolari pe zi pentru brevetați. În fapt, afirmă sindicatul, aceste sume sunt plătite, deja, de companiile asocia¬te Petromin-ului, ele reprezentând diferența dintre diurna prevăzută în contractul colectiv și cea negociată prin contractele individuale. Petromin dorește să conserve situația prezentă, neacceptând modificarea grilei drepturilor în valută, din contractul colectiv. 


Sindicatul este nemulțumit și de refuzul companiei de navigație de a-i pune la dispoziție informațiile cu privire la situația economico - financiară a societății (conform prevederilor legale), date strict necesare pentru fundamentarea contractului colectiv de muncă. (11 septembrie 1996)