Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul "Călărași" (XII)

293
Flota comercială a României, acum 20 de ani. Aventuri pe cargoul

Articole de la același autor

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. Prezentăm, în ediția de astăzi, cel de-al 12-lea episod al serialului dedicat odiseei cargoului "Călărași", scufundat în 1996, tragedie urmată de un scandal de răsunet. 


Scandal pe micul ecran 
Peste Constanța, s-a lăsat noaptea. Ecranele televizoarelor s-au luminat. Este data de 26 iunie 1997 și, ca în fiecare zi de joi, la ora 21.15, postul local de televiziune MTC transmite emisiunea "Nave și echipaje în derivă". 


În studioul patronat de Ministerul Transporturilor se află Ion Marica, directorul tehnic al companiei Navrom, Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, și zece dintre supraviețuitorii de pe "Călărași", în frunte cu comandantul Ionel Mereșescu și șeful mecanic Traian Lucian Rânja. 


Moderatorul anunță tema dezbaterii: scufundarea cargoului "Călărași". Apoi, îl invită pe Mereșescu să prezinte filmul evenimentelor.     


Telespectatorii nu reușesc să afle din gura comandantului cum s-a produs tragedia, pentru că directorul tehnic acaparează microfonul. Din start, Marica dă verdictul: "Nu oprirea motorului principal este cauza pentru care s-a scufundat nava, ci marea excesiv de violentă".


Liderul sindicatului ridică temperatura discuțiilor și lovește frontal. Amintește de eșuarea navei "Smârdan" și acuză compania Hinmar că nu a făcut investiții pe navele sale, pentru a le aduce la nivelul standardelor internaționale. 


Prin telefon intervine Mihai Hava. Patronul firmei Hinmar e furios. Pornește atacul la persoană împotriva lui Mihălcioiu și îl amenință cu darea în judecată. Emisiunea explodează. 


Liderul sindical scoate așii din mânecă. Începe să citească radiogramele primite în ultimul an de la echipajele de pe "Călărași" și "Smârdan". În ele se vorbește despre starea gravă a navelor. 


Moderatorul încearcă, din răsputeri, să-l oprească, parcă temându-se că telespectatorii ar putea afla adevărul. La scurt timp, pune punct emisiunii în care supraviețuitorii n-au apucat să scoată nicio vorbă. 


Un articol acuzator 
Era sfârșitul lunii iunie și tocmai mă întorsesem din concediu. Revenit la redacție, am prins subiectul din zbor. De la primele informații culese, mi-am dat seama că mă aflu în fața unui caz mult mai complicat decât părea la prima vedere, în care rolul întâmplării și al neșansei a fost cu mult mai mic decât susțineau oficialii companiei Navrom. 


Am început ancheta fără să anticipez că întâmplările despre care urma să scriu îmi vor marca existența. 
Lucram de aproape cinci ani în redacția ziarului "Cuget Liber" și, spre deosebire de mulți alți jurnaliști constănțeni, care scriau despre flotă fără să fi călcat pe un vapor, eu eram ceva mai familiarizat cu acest domeniu. 


17 ani fusesem sociologul Șantierului Naval Constanța și pusesem piciorul pe mai toate navele construite în perioada 1975 - 1992. Dacă stau și socotesc, nu au fost de loc puține: 11 mineraliere de 55.000 tdw, 13 mineraliere de 65.000 tdw, 3 petroliere de 85.000 tdw, 6 petroliere de 150.000 tdw, 2 mineraliere de 165.000 tdw, 2 ferry-boat-uri de 12.000 tdw, 2 docuri plutitoare de 10.000 tf și un doc plutitor de 20.000 tf. 


În scurt timp, cu ajutorul prietenilor din conducerea Sindicatului Liber al Navigatorilor, am reușit să adun numeroase mărturii scrise, de la cei ce se perindaseră pe cargoul "Călărași": comandanți, șefi mecanici, ofițeri de punte, timonieri, motoriști. 


Avem datoria de a afla adevărul! 
Pe baza probelor culese, în ediția din 3 iulie 1997 a ziarului "Cuget Liber", am lansat articolul acuzator "Scufundarea navei «Călărași» - o dramă premeditată?", în care afirmam următoarele: 
"Comunicatul de presă al companiei «Navrom» și al firmei «Hinmar» a prezentat extrem de laconic drama de pe nava «Călărași». Nicio informație despre cauzele sinistrului din data de 13 iunie nu a fost dată publicității. Nici cea mai palidă aluzie la starea tehnică și de manevrabilitate a navei n-a răzbătut spre urechile presei. 


Opiniei publice i s-a indus (prin omisiune) credința că vinovată de scufundarea navei și dispariția timonierului Ion Medeleanu a fost furtuna. O astfel de percepție despre cauzele dramaticului accident naval servește de minune celor care răspundeau de siguranța navei și a echipajului: armatorul Navrom și operatorul Hinmar. 


Pentru cei vinovați de producerea sinistrului, trecerea timpului și uitarea sunt aliați de nădejde. Ei ar dori ca acest caz să fie îngropat pe vecie și nimeni să nu le mai pună întrebări. 


Noi nu putem uita însă că timonierul Ion Medeleanu a dispărut în urma scufundării navei «Călărași», iar doi copii - o fetiță de 10 ani și un băiat de 16 ani - au rămas orfani. Față de aceștia avem datoria să aflăm adevărul și de a nu face jocul celor care ar dori înmormântarea cazului. 


Documentele pe care le deținem ne îndreptățesc să afirmăm că vinovată de scufundarea navei «Călărași» în largul coastei sud-africane nu este furtuna. Aceasta ar putea fi considerată cel mult cauza necesară, dar nu și suficientă". 
Articolul continua cu mărturiile navigatorilor, care se plângeau de starea tehnică a navei și se încheia astfel: 
"Toate aceste semnale au ajuns sub ochii patronului firmei Hinmar, comandantul de cursă lungă Mihai Hava. Avertismentele echipajelor nu au fost ascultate niciodată. Nava a fost lăsată în voia hazardului. O dată a scăpat ca prin minune de dezastru, pe coasta Indiei. A doua oară însă, norocul n-a mai fost de partea navei și a echipajului. 


Indiferența criminală a celor ce răspundeau de starea tehnică a navei și de siguranța ei și-a dat mâna cu stihiile naturii, punând capăt unei vieți și distrugând fericirea unei familii". 
(Va urma) 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.2106 secunde