Flota comercială a României, acum 20 de ani. Arestarea navei "Sucidava"

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Compania de shipping Socib Maritime a închiriat navele "Avrig" și "Aiud" de la Navrom, iar navele "Elenis" și "Marakis", de la Romline. În 1995, ea a intrat în conflict cu propria filială din Grecia. Șeful acesteia, un anume Gabriel Kalimnios, a început să trăiască pe picior mare, pe banii companiei Socib Maritime, să cheltuiască aiurea, aruncând cu sutele de mii de dolari de-a dura, fără să onoreze comenzile făcute în numele firmei. 

Managerul general al companiei, Akis Kristodoridis, văzând prăpădul făcut de Kalimnios, a decis desființarea filialei din Grecia și acționarea în justiție a vinovatului, care refuza să prezinte justificările contabile ale cheltuielilor sale. 

În timp ce Socib se judeca cu Kalimnios, creditorii, respectiv firmele care aprovizionaseră navele companiei în baza comenzilor făcute de șeful filialei, au început să solicite achitarea facturilor. 

Fără documente justificative, nerecunoscând valoarea unora dintre facturi (considerate ca fiind exagerate) și cu conturile subțiate, Socib Maritime a întârziat satisfacerea unora dintre cererile creditorilor. Drept urmare, navele sale au început să fie arestate. De-abia reușea Socib să plătească o datorie, să elibereze o navă, că urma un alt arest. Dar toate acestea se întâmplau, cum s-ar spune, în "ograda" companiei Socib. Ea a greșit, ea trebuie să-și ducă crucea. 

Întâmplarea face ca necazurile lui Socib Maritime să-i afecteze și pe alții. Unul dintre creditorii săi, Petromarine Products Ltd. din Limassol (Cipru), s-a adresat justiției elene, cerând arestarea navei "Sucidava", aflată în proprietatea companiei Navrom și în exploatarea companiei Cavara. Motivul: o datorie de 94.650 dolari făcută de Socib, pentru bunkerajul navei "Avrig". 

O justiție slabă de înger 

Justiția greacă, slabă de înger și, probabil, interesată, s-a grăbit să încalce legislația internațională și pe cea proprie. Ea a dispus arestarea navei "Sucidava", la Pireu, condiționând eliberarea ei de plata datoriei de către Socib Maritime. 

Orice om normal ar spune: ce are a face compania Cavara cu datoriile lui Socib? Ce vină are Navrom că grecul Kalimnios și-a băgat firma în belele, făcând datorii peste datorii? Dacă românii s-ar coborî la nivelul magistraților greci, ei ar trebui să prindă prima navă elenă din portul Constanța și să o aresteze, cerând în schimbul eliberării ei scoaterea "Sucidavei" din arest. Evident că reacția justiției elene ar fi aceea de a aresta o altă navă românească drept represalii. Și, uite așa, din arest în arest, România și Grecia ar ajunge la situația absurdă de a-și sechestra, una alteia, flota. 

Din fericire pentru toată lumea, românii sunt oameni cu scaun la cap. Ei vor încerca să-i deschidă ochii justiției grecești, s-o facă să mai citească legile și să le interpreteze corect. Compania Navrom își va trimite avocații la Pireu, să pledeze pentru eliberarea navei "Sucidava". (24 mai 1996) 

Tragedia de pe "Golden Prince" 

Tânărul Cristinel Cristea este din Galați. Nu-i marinar de profesie, dar viața l-a adus la bordul lui "Golden Prince", nava unui armator grec. S-a îmbarcat pe post de fitter - om bun la toate muncile de jos. Flăcăul luase drumul mărilor și oceanelor, fiind nevoit să-și întrețină familia. Soția nu avea serviciu, iar fetița era de numai trei ani. Spera că un voiaj, două îi vor scoate la liman. 

Era pentru prima oară la bordul unei nave și, chiar dacă munca și condițiile de lucru i se păreau grele, nu se plângea. "Ce să-i faci. Așa se câștigă banul. Aceasta-i viața de marinar adevărat", nota el în jurnalul personal. În paginile lui își deschidea sufletul, dezvăluind dorul și dragostea pentru cei de acasă. "Noapte bună, dragele mele, și Dumnezeu să ne aibă, pe toți, în pază!", își încheia marinarul însemnările zilnice, înainte de a se lăsa cuprins de somn. 

În data de 5 august 1996, armatorul grec a trimis doi marinari să sudeze într-un tanc de combustibil. Nava era ancorată în portul Singapore. S-ar fi putut apela la o firmă de reparații navale, care avea specialiștii și dotările necesare pentru executarea lucrării în condiții de securitate, însă, grecul a vrut să facă economie și a apelat la oamenii bordului. 

Din cauza gazelor, cei doi marinari filipinezi trimiși în tanc să sudeze au căzut morți. Iresponsabil, grecul i-a ordonat lui Cristea să-i salveze pe cei doi, fără mască de gaze, fără nicio măsură de prevedere. Tânărul s-a gazat, iar când s-a trezit la viață, era pe patul de spital, la reanimare, în Singapore. Creierul îi fusese grav afectat de gazele ucigașe. Își pierduse cele mai multe dintre funcțiuni. 

Ultimele gânduri logice… 

Cristea a fost trimis în România. A urmat o nouă perioadă de spitalizare, după care și-a recăpătat mersul și comunicarea verbală. Dar când a ajuns acasă, nu și-a mai recunoscut decât fratele. Soția și fetița erau doi străini pentru el. Le privea tulbure și în ochi nu i se aprindea luminița care arată că se bucură de revederea lor. Trupul i se gârbovise și părea inert. Vorbele îi erau monosilabice, lipsite de sentiment și de voință. La întrebări parcă răspundea un robot. 

Fetița de trei ani privea la străinul din fața sa și la tăticul din fotografie, care arăta atât de vesel și de tandru. Mama i-a spus că nenea este tata. "Eu am doi tătici - le ciripea ea celor ce le călcau pragul casei -, tăticul din fotografie și tăticul de pe scaun". 

În casă, sărăcia era și mai mare. Soția și-a luat serviciu pentru a-și întreține copila și soțul bolnav. Noroc cu cumnatul, care îi ajuta cum putea mai bine. În camera familiei Cristea zace un bărbat. Îmbătrânit mult prea de timpuriu. Peste gândurile sale s-a așternut o pâclă. Încearcă din răsputeri să-și aducă aminte de ceva sau cineva, care altădată îi umplea inima de fericire.  

Lângă el se joacă o fetiță de trei ani cu tata din fotografie. O femeie tânără citește într-un jurnal, cu ochii în lacrimi. 

"Aseară, am visat că voiam să ies în oraș, să dau un telefon, să vorbesc cu voi. Dar cineva nu mă lăsa. Probabil, unde m-am gândit că nu puteam să dau telefon, fiindcă nu mai aveam bani. Dar văd că m-am luat cu vorba, așa că vă zic: Noapte bună, dragele mele, și să dea Dumnezeu, bine! Să vedem ce va mai fi și mâine. Vă pup!". Erau ultimele gânduri logice și lor le erau adresate. (22 octombrie 2006)