"Facem sacrificii pentru a avea bani să ne ocupăm de sănătate!"

Sacrifică viața de familie, îi macină dorul de cei dragi și își văd copiii crescând în poze și filmulețe. Totul, pentru a le asigura micuților sănătatea și un viitor mai bun. În situația aceasta sunt sute de constănțeni, plecați să-și câștige pâinea peste graniță. 

Sala de așteptare a unui centru terapeutic din Constanța, unde fac diverse terapii copii cu deficiențe neuropsihologice, întârzieri în dezvoltare, tulburări psihomotrice etc. Mămicile așteaptă câteodată și câteva ore, pe un scaun, în vreme ce copiii fac kinetoterapie, logopedie sau terapie comportamentală. 

Printre acestea, o întâlnim pe Maria. Este mama unui copil de cinci ani, diagnosticat cu sindrom Asperger. Vine zilnic cu cel mic la centru, iar pentru a putea să-și permită terapia, soțul a plecat să muncească peste hotare. 

"Costurile sunt considerabile, se pot ridica și la aproximativ 3.000 de lei pe lună, iar cu salariile din țară nu ne descurcam. Așa că a fost nevoit să plece în străinătate, acum este în Germania. Este greu și pentru el, vine doar de două sau trei ori pe an acasă, și atunci vreo două săptămâni. În rest, își vede copilul doar prin camera telefonului. Dar deocamdată nu avem altă soluție, mai ales că eu nu pot munci, pentru a putea avea grijă de copil", ne mărturisește femeia. 

Nu este singura în această situație. Din contră, majoritatea mămicilor din încăpere sunt într-o situație similară. Diferă doar țara unde se află soții: Anglia, Spania sau Italia, cert este că toți au plecat pentru a procura bani și a lupta pentru sănătatea celor mici. 

Povești impresionante 

Cristian are 5 ani și a fost diagnosticat, în urmă cu trei ani, cu hipoacuzie. Pe lângă lungile ore de hipoacuzie, părinții i-au achiziționat și aparate auditive ale căror costuri se ridică la peste 10.000 de lei. 

"Pentru ca logopedia să aibă rezultate, am cumpărat aparate auditive bune, pentru care încă plătim rate. Stau cu grijă, mai ales la grădiniță, să nu le smulgă vreun copil, să nu îl stropească cu apă, pentru că ar costa foarte mult să le reparăm. Nu ne descurcam cu banii, așa că soțul a trebuit să plece în Anglia. Este greu, mai ales când trebuie să-ți privești copilul cum plânge când își vede tatăl plecând și realizând că iar nu îl va vedea câteva luni. Și soțului i se rupe sufletul, mai ales că apoi, timp de câteva săptămâni, își arată supărarea pe el și nu mai vrea să îl vadă nici la telefon", ne povestește Ionela, mama micuțului. 

O altă mămică, o situație asemănătoare. Valentina a locuit o vreme cu soțul în Germania, dar, în momentul în care a apărut copilul în viața lor și i-au depistat problemele de sănătate, s-a întors în țară. 

"Costurile pe care le presupunea terapia, în străinătate, erau foarte mari pentru posibilitățile noastre. Aveam posibilitatea să facă terapie decontată de stat, dar erau prea puține ore față de cât are el nevoie. Așa că m-am întors în țară, iar el a rămas acolo. Este dificil. Vine la câteva luni acasă, nu își vede copilul crescând, dar facem sacrificii!", afirmă mămica. 

Aproape 1.300 de copii din Constanța au un părinte plecat peste hotare 

Acestea sunt doar câteva exemple de familii nevoite să trăiască separat, pentru a-și câștiga pâinea de zi cu zi. Statisticile realizate de autorități și de organizațiile de profil sunt îngrijorătoare. De exemplu, potrivit datelor Direcției Generale de Asistență Socială, în municipiul Constanța sunt aproape 1.300 de copii care au un părinte plecat în străinătate, iar alți aproape 200 de copii au ambii părinți plecați, iar ei au rămas în grija unei rude. 

Cel mai recent studiu realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), "Talent Aboard: a review of romanian emigrants", arată că în ultimii ani, România se află pe locul secund în topul privind numărul emigranților, după China. Pe locurile următoare, se află Siria, India și Polonia, ai căror cetățeni aleg, de asemenea, să părăsească țara de origine pentru o viață mai bună. Același studiu arată că, în sondajele realizate în perioada 2009 - 2018, doar aproximativ 10% dintre români au afirmat că doresc să se întoarcă în țară.