E în natura noastră să avem un singur partener de viață? De ce unele persoane sunt fidele, iar altele nu

Am auzit bărbați spunând "puțină distracție nu strică" și am auzit femei spunând "eu nu sunt o opțiune, ci o alegere". Cu toții știm ce spun religia, moralitatea, normele sociale și culturale: un singur partener (o singură parteneră) și aduc multe argumente în acest sens. 

Însă în realitate, lucrurile stau diferit. Deși atât bărbații, cât și femeile pleacă de la premisa unui singur partener de viață, inevitabil, la un moment dat, ajung să viseze la contactul cu o altă persoană. Uneori rămâne la nivel de fantezie și aduce dinamică în intimitatea sexuală a cuplului, însă alteori fantezia ajunge mai mult sau mai puțin întâmplător să fie pusă în practică. 

Devine, astfel, un joc incitant care mărește doza de adrenalină și pune în acțiune toate resursele cognitive și emoționale conștiente și deopotrivă inconștiente. Momente furate, frica de a nu fi prins, gustul "fructului interzis", pasiunea și plăcerea în doze mici pare că redă și confirmă în același timp vitalitatea și extazul. Principiul de bază este "vreau să mă simt viu". 

Aventura cuceririi, jocul seducției, pasiunea la cote înalte devine ca un drog și aduce o satisfacție puțin probabil să poată fi egalată de altceva, însă cu cât este plăcerea mai mare, cu atât este mai mare și riscul. Riscul este conștient, frica există, însă "dependența" de plăcere încearcă să înăbușe rațiunea și toate mecanismele de protecție spunând: "o să am grijă să nu se afle, acasă mă comport normal și afară fac ce îmi place! Nimeni nu o să bănuiască nimic". 

Aparent, compromisul perfect, însă în realitate, oricât de mult încerci să ascunzi vitalitatea și focul interior, pentru ceilalți este vizibil, se simte și, inevitabil, se află. Ajungi în postura să fii vinovat și rușinat pentru dreptul la plăcere, în numele monogamiei. Ești pus să faci alegeri pe care nu le poți face și se cere să alegi între siguranță, confort și sentimentul de a fi viu. Dar tu ești și le vrei pe amândouă, nu poți alege să fii doar jumătate, ce faci? 

Deși deseori se spune: "nu știu ce m-a apucat, nu-mi lipsea nimic, totul era foarte bine în relația noastră, s-a întâmplat, pur și simplu", în realitate ajungi să cauți "viul", adrenalina, vitalitatea, pasiunea, apropierea, poate chiar iubirea într-o altă persoană, atunci când în relația pe care o ai deja îți lipsește.

Oare pot să mă simt viu cu o singură persoană sau ca să rezist într-o relație am nevoie de incitare exterioară?

În realitate, poți să fii fericit și să te simți viu cu o singură persoană, dacă știi să păstrezi misterul și jocul de seducție, însă, de fapt, întrebarea este: "tu vrei să fii fericit cu o singură persoană?". 

Structural, omul poate fi și monogam și poligam. Inteligența îl ajută să aleagă și să își fixeze scopuri precise. Este mai simplu să înlocuiești decât să construiești, pe de altă parte, singura relație monogamă care aduce fericirea deplină, fără termen de expirare, este cea construită de către doi parteneri cu același scop, aceeași dinamică și creativitate, cu deschidere cognitivă, emoțională, comportamentală și sexuală, unul față de celălalt. 

Monogamia nu este o normă sau o constrângere, ci o împlinire, doar dacă știi să o trăiești, iar înainte de toate, monogamia este o alegere!

Pentru detalii, apelați numărul de telefon 0723.580.669.