Gândurile unui medic, la sfârșit de carieră

Dr. Viorel Tode: "Uneori, bolnavii nu sunt lăsați să vorbească"

Luni, 20 Iulie 2020
1682
Prof. univ. dr. Viorel Tode îmbracă halatul alb de aproape șase decenii, timp în care a salvat o mulțime de vieți. Pentru distinsul medic urolog, această specializare nu este doar o disciplină captivantă, de mare răspundere, dar are implicații în toate etapele vieții.

Dr. Viorel Tode ne-a povestit că părinții săi l-au influențat în decizia de a urma cariera de medic, iar la vârsta de numai 17 ani, a devenit student la Medicină, la Universitatea din București. Își amintește și acum, cu mare emoție, de primul an în care a profesat, în mediul rural și cum a ajuns, ulterior, la Spitalul Clinic Județean de Urgență, de unde a ieșit la pensie, în anul 2007.

În prezent, reputatul urolog, în vârstă de 83 de ani, își continuă activitatea la cabinetul său particular și mai acordă consultații, atunci când este solicitat, și la clinicile private. Este bucuros că, în ziua de astăzi, practica medicală pune la dispoziția medicului nenumărate mijloace de investigație, care completează datele necesare stabilirii unui diagnostic de mare precizie.

"Consider acum, la sfârșit de carieră, că este necesar a pune ordine într-o serie întreagă de fapte de observație pe care le-am trăit într-o specialitate medicală pe care am practicat-o o lungă perioadă de timp. Le spun tuturor că orice medic poate pune un diagnostic greșit, datorită unei grabe în examinarea bolnavului, în neinterpretarea corectă a unui sindrom cu care el se prezintă, în superficialitatea cu care se poate face examenul clinic, greșeli din care va surveni o indicație terapeutică necorespunzătoare. Din păcate, aceasta poate duce la cronicizarea leziunilor, la apariția unor complicații evolutive, la survenirea unui grad de invaliditate și la suferințe ce pot fi evitate.

Aceste aspecte negative denotă o neînțelegere a profesiunii de medic, nepermisă în practica de asistență medicală. Greșeala mare care se face în stabilirea unui diagnostic corect este graba cu care se ascultă istoricul bolii pe care îl expun bolnavii, care, uneori nu sunt lăsați să vorbească, bolnavii care, prin cuvintele lor, prin expresiile pe care le întrebuințează, ne ajută foarte mult la identificarea leziunii patologice. Nu trebuie să uităm că un pacient poate avea un psihic traumatizat, datorită maladiei care îl chinuie.

Uneori diagnosticul este foarte simplu, vizibil și nu trebuie mult timp pentru examinare, alteori însă precizarea lui este foarte grea", a declarat, pentru "Cuget Liber", dr. Viorel Tode.

El este de părere că lipsa de cultură, comoditatea în efectuarea obligațiilor ce îi revin medicului, o preocupare slabă sau inexistentă pentru tot ce apare nou și poate fi de folos omului bolnav sunt trăsături din cele mai periculoase, ce survin la toate nivelurile de încadrare medicală. Tocmai de aceea, este foarte important să prevenim o boală.

"Problema este, însă, cum trebuie realizată această prevenție. Prevenția trebuie realizată prin educația sanitară a populației, care trebuie începută încă din timpul învățământului școlar, apoi prin mass-media, broșuri, afișe, pliante, dezbateri publice, conferințe cu teme care să se adreseze întregii populații a țării. Numai în acest fel se poate ajunge la îmbunătățirea asistenței preventive și curative, creând clinicieni bine pregătiți", a subliniat dr. Viorel Tode. 



Pagina a fost generata in 0.3518 secunde