Dezastrul shipping-ului românesc, căutat cu lumânarea

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

FPS-ul lui Sorin Dimitriu nu este un administrator mai breaz decât cel al lui Emil Dima. Criza flotei naționale, amplificată sub comanda pedeseristului, a fost desăvârșită de țărănist. Schimbarea politică din noiembrie 1996 a însemnat trecerea de la stilul de gestionare dezastruos la cel catastrofic. 

Gheorghe Ionescu, directorul executiv al FPS, făcând bilanțul administrării flotei naționale, arăta că, de la 288 nave, câte avea aceasta la 1 ianuarie 1990, s-a coborât la 230 de nave, la data de 25 aprilie 1998, din care: 64 la Navrom, 51 la Romline și 59 la Petromin. 

În afara îmbătrânirii excesive (două treimi din nave având vârsta de peste 17 ani), flota prezintă un grad ridicat de îndatorare în piață, fapt ce a determinat arestarea a 35 nave. Creanțele reclamate sunt următoarele: 20,6 milioane de dolari, datorate de companiile de stat, și 41,3 milioane de dolari, datorate de partenerii de contract. 

Pierderi uriașe la companiile de stat 

Sub administrarea FPS, cele trei companii de stat au încheiat anul financiar 1997 cu pierderi grele: Romline - 23,5 milioane de dolari, Navrom - 33 milioane de dolari, iar Petromin - 13,3 milioane de dolari. 

La acest bilanț, ar trebui să adăugăm suferințele cumplite la care au fost supuși mii de navigatori români, abandonați, fără apă, hrană și combustibil, prin porturi străine, pradă mizeriei, bolilor și deznădejdii, drama marinarilor neplătiți de luni și ani de zile, greutățile îndurate de familiile rămase fără niciun mijloc de existență. 

Tot FPS-ului trebuie să-i mulțumim pentru prăbușirea în țărână a prestigiului flotei naționale, ajunsă pe primul loc în listele negre ale Port State Control, ale societăților de clasificare și de asigurare din întreaga lume. Urât bilanț! 

FPS și Sorin Dimitriu trebuie să fie trași la răspundere pentru această catastrofă. 

Fiindcă dezastrul nu era complet, Fondul Proprietății Private a înghețat privatizarea flotei. În zadar Guvernul României a aprobat, la data de 7 aprilie 1998, prin Hotărârea nr. 140, strategia de restructurare și privatizare a companiilor de navigație! Sorin Dimitriu și ceilalți țărăniști de la conducerea FPS au luat decizia de a arunca banii statului pe fereastră, drept în brațele lui ABN Amro Bank. Concluziile la care vor ajunge olandezii sunt cunoscute de mult timp, din rapoartele și propunerile celor trei companii de navigație sau din paginile ziarului "Cuget Liber", iar pentru aceasta nu era nevoie să se cheltuiască milioane de dolari. 

Afectate de blocarea privatizării sunt, în primul rând, firmele de navigație ale statului. Compania Navrom a pierdut patru nave în ultima lună, în urma vânzării lor de către creditori și echipaje. Până la sfârșitul acestei luni, urmează să mai piardă alte șase nave. 

Navele românești, vânate de creditori 

Din cauza acestui blocaj au de suferit, însă, și companiile private care operează navele statului în contracte de bare-boat. 

Deoarece FPS nu înțelege să-și plătească datoriile în piață, navele aflate în contracte de operare performante sunt vânate de creditori. Spre exemplu, la data de 9 februarie 1998, nava "Sammarina 3", aflată în contract de bare-boat, a fost arestată în portul Mumbai (Bombay) - India, pentru o datorie a CNM Romline către Regal International Inc. și Willow Maritime SRL, în valoare de 1.781.459,5 de dolari, plus o penalitate de 24% pe an. În momentul arestului, nava era în operațiuni de încărcare. 

Pentru a scoate nava din arest, compania Sammarina Shipping & Trading a fost nevoită să depună o garanție bancară în valoare de 556.500 de dolari. Din cauza acestui eveniment, nava a ajuns cu întârziere în portul de descărcare Lattakia (Siria). Primitorii au obținut arestul navei pentru suma de 225.000 de dolari. Nici până la această oră "Sammarina 3" nu a fost eliberată. 

Într-o situație asemănătoare se află nava "Sammarina 1", arestată în portul Antwerpen (Belgia), din data de 3 martie 1998, pentru datoriile companiei Romline față de firma Cargo Levant MBH, din Bremen, în valoare de 227.070 de dolari. Și în acest caz, compania Sammarina a fost nevoită să plătească în locul statului român, pentru eliberarea navei. 

FPS, lipsit de reacție 

Exemplele de acest gen sunt numeroase. Ele se vor înmulți în viitorul apropiat, dacă FPS nu deblochează procesul privatizării. 

Operatorii privați au solicitat aplicarea urgentă a HG 140/1998, respectiv transformarea prin novație a contractelor de închiriere (bare-boat) în contracte de vânzare-cumpărare. Aceasta este considerată a fi una dintre cele mai rapide și mai avantajoase soluții pentru protejarea navelor românești, pentru eliminarea riscului de a fi arestate și vândute de creditori la prețuri de nimic. 

Lipsa de reacție a FPS la pericolele pieței și blocarea procesului privatizării nu pot fi scuzate de faptul că ABN Amro Bank nu și-a terminat auditul. Nu banca olandeză este cea care pierde zeci de mii de dolari pe zi, în fiecare companie, nu ei îi cresc datoriile ca bulgărele de zăpadă, nu navele sale sunt arestate și vândute pe capete. 

Este de-a dreptul suspect faptul că FPS nu a continuat privatizarea simultan cu consultanța realizată de ABN Amro Bank. Cele două acțiuni nu sunt incompatibile. 

Nu știm ce este în capul lui Sorin Dimitriu și al subordonaților săi, dar este evident că salvarea a ce se mai poate salva din flota națională se amână mereu, că dezastrul shipping-ului românesc este căutat cu lumânarea. (15 iunie 1998)