De la Drobeta Turnu-Severin, la București, pe "Drumul lui Carol"

Se spune că, deși nu era foarte înalt, Carol I a fost descris drept soldatul perfect, sănătos, disciplinat și, de asemenea, un politician excelent, cu vederi liberale. În plus, el cunoștea foarte bine mai multe limbi străine. Familia sa, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea și avea relații excelente cu acesta. 

România era în acea perioadă sub o influență puternică a culturii franceze, iar recomandarea de către Napoleon al III-lea a prințului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca și rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare. 

După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, țara era în plin haos. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar acum, țara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri. Tânărul Carol a trebuit să călătorească deghizat, sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Dusseldorf - Bonn - Freiburg - Zurich - Viena - Budapesta, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. 

Nici chiar în țara sa de origine nu era bine văzută această preluare a scaunului Principatelor, fapt afirmat de cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical că va fi nevoit să sărute "papucul Sultanului", ceea ce de fapt nu avea să se întâmple). 

Traseul prin țară, de le Drobeta Turnu-Severin la București, a cuprins orașele Horezu, Râmnicu Vâlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai târziu în memorie drept "Drumul lui Carol". 

Carol I a fost căsătorit cu Elisabeta-Paulina-Otilia-Luiza, principesă de Wied, "harnică, iubitoare de oameni, cultă și talentată". Se spune că, după o convorbire care nu a ținut mai mult de o oră, prințul a cerut-o de soție și în aceeași zi s-a întors ca logodnic al ei, impresionat de personalitatea tinerei prințese. 

Un rege devotat, Carol I a fost descris drept permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca "o persoană care își poartă coroana și în somn". Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul celor din jurul său.