Comercianţii din pieţele în aer liber, alungaţi de ploaie. „Este inuman! Nu știu cât vom rezista!”

Marţi, 01 Decembrie 2020
1326
Este o perioadă dificilă pentru comercianţii de legume şi fructe din pieţele constănţene. Oamenii au fost nevoiţi să îşi părăsească tarabele din halele închise şi să îşi vândă marfa afară, în aer liber, pentru a se conforma restricţiilor impuse de criza sanitară. Au trecut de la revoltă, la resemnare şi s-au conformat, în speranţa că vor putea măcar să-şi păstreze un venit cu care să poată să supravieţuiască vremurilor. Se tem însă pentru sănătatea lor şi că nu vor rezista toată iarna, în ger şi sub bătaia viscolului.

Zgribuliţi, cu mâinile îngheţate şi hainele ude de la ploaia rece de afară, comercianţii din pieţe abia dacă îşi puteau trage suflarea, ieri, sub crivăţul ce sufla puternic. În zi de sărbătoare, cu mare parte din populaţie liberă de la serviciu, se aşteptau să aibă vânzare şi să mai strângă un bănuţ. Însă, şi printre clienţi bătea tot vântul. Puţini, prea puţini şi-au luat inima în dinţi şi au ieşit în ploaie să îşi facă piaţa. Iar marea supărare a pieţarilor este că, în timp ce ei stau sub cerul liber, în aşteptarea muşteriilor, în supermarketuri este aglomerat. „Am venit pe la 8 dimineaţă. Am sperat că o să fie vânzare, de Sfântul Andrei, că oamenii se aprovizionează, mai fac o salată de boef, mai vor o murătură la friptură sau mai fac o mâncare de post. Am instalat cortul, că ploua tare, a bătut vântul, l-a desfăcut, l-am pus iar la loc. Dar ne chinuim degeaba. Nu vine lumea. Este frig”, ne-a spus o precupeaţă din piaţa improvizată în parcare, în Tomis III. Alături de ea, un bărbat cântărea nişte mere pentru un cuplu de vârstnici. „Facem o plăcintă cu mere şi întotdeauna luăm din piaţă, din cele româneşti. Mai puneţi şi un kilogram de fasole, că miercurea şi vinerea ţinem post. Ceapă şi morcovi mai avem. Săptămâna viitoare vin să iau mai multe”, i-a cerut femeia comerciantului, pe care se vedea că îl cunoaşte de mult timp. După ce i-a servit şi a luat banii, 13 lei în total, bărbatul s-a întors către noi şi ne-a mărturisit cu vocea amară: „Tot cu bătrânii facem treabă. Ei încă mai vin la noi. Încă mai ştiu gustul produselor româneşti adevărate. Altfel, mi se rupe sufletul când văd cum în supermarket se înghesuie toată lumea, îşi îndeasă coşurile şi uită să mai dea şi prin piaţă, să ia de la ai lor. Probabil că suntem o specie pe cale de dispariţie. O să dispărem cu totul, înghiţiţi de marile magazine”.





„Ne îmbolnăvim de tot!”

Mai multe tarabe erau goale, comercianţii fiind alungaţi de vremea rea. „Vecinii mei au venit puţin, au stat vreo oră, dar apoi şi-au strâns marfa şi au plecat. Noi suntem oameni rezistenţi, obişnuiţi cu frigul şi cu statul în picioare, dar pe lapoviţă şi ger nu dai nici căţelul afară din casă. Este inuman! Nu știu cât vom rezista pentru că ne îmbolnăvim de tot”, ne-a spus vânzătoarea, necăjită.

Am dat şi peste oameni mai optimişti. Un comerciant de ocazie îşi pusese pe tarabă câteva bucăţi de şuncă şi afumături şi îşi îmbia clienţii care treceau să guste. „Poftiţi, luaţi să vedeţi gust adevărat. Săptămâna trecută am tăiat porcul. Am ţinut totul la afumătoare. Sunt proaspete şi tradiţionale”, striga bărbatul. Ne-a mărturisit că a vândut binişor şi că nu pleacă cu marfa înapoi, la Poiana, de unde era venit.



„Speculanţii stau acasă, că e închis la angro!”

În hala închisă, mai multe precupeţe intraseră să-şi dezmorţească puţin oasele şi să soarbă o cafea la pahar de plastic. Glumeau amar, aranjând marfa sub prelatele puse pentru a o proteja. „Să mergeţi şi pe partea cealaltă, după parcare, la cabanele de lemn, şi să vedeţi diferenţa dintre producători şi speculanţi. Producătorul nu îşi permite să stea nici măcar o zi acasă. Vine la piaţă să îşi vândă marfa, să nu i se strice, de e zi de sărbătoare, de e frig sau soare. Speculanţii vin când le convine. Acum nu e niciunul, căci e închis şi la angro. Şi nu stau ei să îi bată vântul şi ploaia degeaba, pentru 50 de lei”, ne-a zis supărată una dintre vânzătoare.



Am dat o tură şi prin cealaltă parte a pieţei. Zona era pustie, într-adevăr. Comercianţii aveau obloanele trase, iar clienţi erau vreo doi-trei doar pe terasele cârciumilor.

Altă piaţă, acelaşi peisaj trist. În parcarea pieţei de pe strada Eliberării, numai câţiva vânzători scoseseră marfa pe tarabă şi aşteptau, îngheţaţi, câte un client, doi. „Sâmbătă şi duminică, pentru că nu a fost aşa frig, era furnicar aici. Şi în interior, la fel: puhoi de lume. Chiar mă întrebam ce rost are că i-au pus pe bieţii oameni să stea afară şi nu îi lasă să stea în hală. Acolo au mai mult loc, aici sunt mai înghesuiţi. Şi clienţii dau nas în nas pe alee. Acolo era mult mai ordonat, pe rânduri. Dar, asta e. Regulile trebuie respectate. Măcar să se termine mai repede toată nebunia asta şi să reintre lucrurile pe făgaşul normal”, ne-a declarat o bătrânică ce trăgea după ea o sacoşă cu roţi, plină cu varză.






Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.2444 secunde