Bazilica de la Liceul „Mihai Eminescu”, în pericol! „Putem pierde fresca”

Duminică, 11 Octombrie 2020
2349
În ultimii ani, s-a tot discutat despre protejarea, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a bazilicii paleo-creştine din curtea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”. Din păcate, vorbele au zburat în vânt, pentru că situaţia este la fel. Nimeni nu a făcut nimic aici, iar situl riscă să se deterioreze tot mai mult, dacă nu sunt luate măsuri de urgenţă, precizează directorul unităţii de învăţământ, Stelian Marinescu.

Bazilica din curtea interioară a Colegiului Naţional „Mihai Eminescu“ din Constanţa este nemaipomenit de frumoasă, doar că acest lucru nu are prea mare importanţă pentru autorităţi, din moment ce nimeni nu a întreprins aici niciun fel de proiect care să o scoată în evidenţă şi pentru a o proteja, în primul rând. Mai ales în condiţiile în care acest sit arheologic adăposteşte fragmente dintr-o bazilică paleo-creştină de la sfârşitul secolului IV şi despre care se spune că ar fi putut fi chiar episcopia oraşului. Din păcate, pereţii laterali, cărămida şi pictura se află într-o degradare continuă, mai ales din cauza condensului şi a infiltrărilor cu apă. În lipsa unor investiţii, este posibil ca în câţiva ani acestea să se piardă.



Ce se întâmplă, de fapt, la acest moment? „Starea acestui monument, care pentru noi are o importanţă deosebită, este aceeaşi ca acum câţiva ani. Din păcate, în ciuda demersurilor efectuate de către conducerea colegiului, suntem în acelaşi punct. Nu s-a realizat nicio măsură de conservare. Conservarea înseamnă, acum, doar acel capac de tablă striată, sigilat cu un lacăt, care împiedică, într-o oarecare măsură, infiltrarea apei şi realizarea condensului, procese care afectează considerabil calitatea frescei interioare. Dacă în perioada imediat următoare nu se vor lua măsurile necesare prezervării acestui sit, suntem în situaţia de a pierde fresca. Deja, la acest moment, culorile s-au diluat, s-au deteriorat, pentru că apa este un factor distructiv pentru situri, acţionează într-un mod nefast asupra calităţii acestui loc”, a declarat pentru „Cuget Liber”, profesorul de istorie Mihai Paris.



Monumentul a fost descoperit în anul 1962

Pentru cei care nu ştiu, monumentul a fost descoperit în anul 1962, de către fostul director al şcolii, Romulus Popa Bran. El a fost cel care a găsit, în anii '60, o mulţime de fragmente din zidurile de răsărit, iar în partea centrală un culoar cu nouă scări care conduc către o criptă, aflată la 2,50 metri sub pardoseală. Scările cu pricina ajung la această criptă care cuprinde, la rândul său, trei încăperi, care aveau destinaţia de morminte, fiecare încăpere având 1,68 x 0,90 metri. Deşi locul a fost vitregit de soartă, în sensul că nu a mai fost restaurat, dacă te uiţi mai insistent, aici încă se mai poate observa fineţea acoperişului boltit, pereţii laterali pictaţi cu figuri geometrice şi florale etc. Specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa au precizat că acest lăcaş de cult are o istorie îndelungată. Astfel, în timpul stăpânirii turceşti, pe locul ei a fost construit un conac, unde era căimăcămia. Apoi, în 1878, o dată cu instalarea administraţiei româneşti, Remus Opreanu a instalat Prefectura. Tot aici a funcţionat mai târziu primul muzeu de istorie, iar în anul 1883 vechiul conac de lemn a luat foc şi au fost mistuite în flăcări vestigiile arheologice, inclusiv bunurile personale ale prefectului.

Ulterior, terenul este abandonat şi lăsat în paragină până în anul 1906, când îl cumpără Primăria pentru a construi o unitate de învăţământ.





Pagina a fost generata in 0.2373 secunde