Apariția eventrației. Când se recomandă intervenția chirurgicală

Există pacienți care suferă de eventrație, care apare în momentul în care scade rezistența musculaturii abdominale. În cazul herniilor abdominale, protruzia organelor intra-abdominale se face prin orificii naturale slabe, pe când în eventrații orificiile sunt produse artificial (în urma unor intervenții chirurgicale sau, mai rar, în urma unor traumatisme abdominale). 

Potrivit dr. Mihai Hrițcu, aceste eventrații apar mai des la persoanele supraponderale și la femeile gravide, dar și la cele care tușesc de mult timp ori cei care depun o muncă fizică intensă. În această categorie intră sportivii de performanță, cei care suferă de adenom de prostată, toate aceste categorii având în antecedente cel puțin o operație în sfera abdominală. 

De asemenea, pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală abdominală pe cale clasică (deschisă) au șanse de 15% sau mai mult de a dezvolta în cele din urmă o hernie incizională (eventrație) prin locul inciziei. 

"Din păcate, singurul tratament în cazul acestei patologii este cel chirurgical. Apariția unei eviscerații la episodul chirurgical anterior, care s-a tratat conservator la acel moment, duce la apariția eventrațiilor în toate cazurile, iar intervenția chirurgicală trebuie să se realizeze la cel puțin șase luni de la prima operație. 

Cel mai adesea, pacientul observă umflătura și merge la consultul unui medic chirurg. În urma consultului, se pune diagnosticul de eventrație, fiind foarte puține cazuri în care este nevoie de investigații suplimentare (ecografie, CT). Desigur, sunt cazuri de eventrații, mai ales la persoanele cu țesut gras bine dezvoltat și cu eventrații mici și greu palpabile, când investigațiile imagistice sunt cele care tranșează diagnosticul", a afirmat medicul. 

Primul simptom - umflătura de sub piele 

În primă fază, pacientul observă o umflătură moale sub piele, undeva sub sau în dreptul cicatricii postoperatorii. Cele mai multe dintre aceste hernii sunt fie nedureroase, fie produc o durere surdă intermitentă, mai ales după activitatea fizică. Majoritatea sunt, de asemenea, "reductibile" (conținutul sacului reintră singur în cavitatea abdominală când pacientul se așază la orizontală sau poate fi împins înapoi în abdomen). Dacă hernia este reductibilă, umflătura se poate micșora sau poate să dispară atunci când pacientul stă în poziția culcat. 

Atunci când umflătura nu se mai poate reduce, apar și alte simptome, în funcție de conținutul herniei și gradul de afectare al acestuia. Cert este că nu există niciun alt tratament nechirurgical acceptat pentru hernia incizională, iar fără tratament chirurgical nu o să dispară. De precizat că eventrația se poate dezvolta lent, pe o perioadă de săptămâni sau luni, sau poate apărea brusc, după orice activitate care crește presiunea din interiorul abdomenului, cum ar fi ridicarea de greutăți, încordarea sau crizele de tuse. 

Problema este că, de cele mai multe ori, aceste hernii devin mai mari cu timpul. Mai grav, hernia incizională reductibilă poate evolua către încarcerare sau ștrangulare. Acestea sunt motivele pentru care se recomandă intervenția chirurgicală după diagnosticarea herniei incizionale. 

După operație, susține dr. Hrițcu, majoritatea pacienților se întorc la activitatea normală după cel mult două săptămâni, în funcție și de gradul de efort pe care îl depun la locul de muncă. Totuși, în prima săptămână, persistă o sensibilitate dureroasă la nivelul plăgilor postoperatorii. De asemenea, recuperarea după intervenția clasică este mai anevoioasă și reintegrarea la locul de muncă poate să dureze până la șase săptămâni, comparativ cu cea efectuată laparoscopic.