Aderențele abdominale și pelvine apar în urma unor intervenții chirurgicale

Cauza obișnuită este, de obicei, manipularea conținutului acestor cavități în timpul operațiilor deschise. Totuși, pot exista și alți factori de risc, cum ar fi anumite boli. După cum am menționat, ambele tipuri de aderențe sunt benzi de țesut cicatricial, cu vase de sânge și nervi, formate între două suprafețe. Adesea, apar de la o buclă intestinală la alta (organ-organ) sau de la o buclă intestinală către peretele abdominal.

Acest lucru face ca suprafețele să adere una la cealaltă, ceea ce afectează mobilitatea. De cele mai multe ori, acest lucru apare după un eveniment traumatic sau un proces inflamator care activează mecanismele ce duc la repararea țesutului deteriorat. De exemplu, în caz de intervenție chirurgicală pelvină deschisă, riscul dezvoltării aderențelor poate fi de până la 90%. De asemenea, aderențele pot apărea și în caz de chiuretaj uterin. În operațiile abdominale deschise probabilitățile sunt puțin mai mici, dar tot mari, ajungând până la 75%. Cele mai riscante situații sunt manipularea apendicelui și manipularea vezicii biliare.