Rugăciunea cea bună

La moschee, în timpul rugăciunii de vineri, un imam, cuprins de un acces de elocință sacră, a exclamat:

- O, Allah, stăpân al lumii! Dă-mi credința! Dă-mi putere, milă pentru semenii mei şi smerenie! Dă-mi pace sufletească! Fă-mă iubitor de dreptate! Fă-mă iertător şi darnic cu cei sârmani!

Nastratin, care era de faţă, s-a ridicat brusc şi a început să urle şi el:

- O, Allah, stăpân al lumii! Dă-mi douăsprezece ulcioare pline cu aur! Dă-mi o casă mai mare, răcoroasă, cu grădină şi havuz! Dă-mi patru femei tinere şi frumoase care să-mi dăruiască fericire!

Imamul a încercat să-l facă să tacă, l-a făcut necredincios şi a cerut să fie scos din moschee.

- Dar pentru ce? a întrebat Nastratin. Fac exact același lucru ca şi imamul! Mă rog!

- Ce vrei să spui?

- Ei bine... FIECARE CERE CEEA CE NU ARE!