Mama lor de cizmulițe năstrușnice!

Bulișor, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurcă, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea, aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis: 

- Doamnă, dar sunt puse invers… 

Într-adevăr, erau pe picior greșit. Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când iar cizmulițele erau încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. 

Însă atunci Bulișor a zis: 

- Cizmulițele astea nu sunt ale mele! 

În loc să strige la el: "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe. Când s-a terminat chinul descălțatului, Bulișor i-a spus: 

- Sunt cizmulițele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi. 

Acum, ea nu mai știa ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele. 

Când, în sfârșit, l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:

- Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini, ca să poți pleca afară! 

- Le-am băgat în cizmulițe, ca să nu le pierd…