La beție nu-i de glumă

Merge Iepurașul prin pădure și găsește o sticlă cu vodcă. Se uită la ea, se gândește și apoi o ia și bea din ea. Se îmbată Iepurașul așa tare de cade jos. Trece și Vulpea pe acolo și vede Iepurașul întins pe jos. Se gândește Vulpea:

- Acum mănânc iepuraș, vai, mănânc iepuraș.

Când să-l mănânce pe Iepuraș, vede Vulpea sticla cu vodcă. O ia ca să bea înainte de mâncare ceva. Bea Vulpea. Bea, bea și se îmbată de cade și ea pe jos. Vine și Lupul pe acolo și văzând Iepurașul pe jos se gândește:

- Acum îl mănânc pe Iepuraș, vai ce bine că și așa sunt flămând.

Când merge Lupul să-l mănânce pe Iepuraș vede și el sticla și o ia să bea și el ceva. Bea Lupul ce bea până se îmbată și cade pe jos. După puțin timp trece și Ursul pe acolo. Vede Ursul pe Iepuraș pe jos și se gândește:

- Acum mănânc Iepurașul, vai ce bine o să mănânc.

Când să-l mănânce Ursul pe Iepuraș vede și el sticla și începe să bea ceva înainte de mâncare. Bea Ursul mult și se îmbată și cade și el pe jos. Erau toți patru pe jos când se scoală Iepurașul și văzându-i pe ceilalți întinși pe jos zice:

- Vai ce rău îs la beție!