Ion la vânătoare

Ion, un om sărac lipit pământului se gândește într-o bună zi să se apuce de vânătoare ca să aibă şi el măcar ce să pună pe masă. Mergând el așa prin pădure cu pușca în spinare, vede un stol de raţe sălbatice zburând în depărtare. Încercându-şi norocul, apucă arma şi trage exact în direcția spre care se îndreaptă stolul zgomotos. Însă ce să vezi? Bărbatul reușește să nimerească o raţă dar, aceasta cade exact în curtea casei pădurarului.

Auzind un zgomot de armă, pădurarul iese şi apucă raţa moartă.

Ion, repezindu-se spre acesta spuse:

-Bă! Eu am vânat raţa aia așa că dă-mi-o înapoi!

La care pădurarul răspunde:

-A căzut în curtea mea așa că îmi aparține!

Ion, fiind un om inteligent se gândește puțin şi zice:

-Bine. Uite cum facem! Ne tragem reciproc câte un șut şi cine ţipă cel mai încet câștigă raţa!

-Sunt de acord! exclamă pădurarul încântat.

-Bine! Rândul meu...continuă Ion.

Şi imediat îi trage Ion un șut pădurarului.

După ce pădurarul ţipă şi se tăvălește pe jos 10 minute, se ridică transpirat şi spune:

-Ok! Rândul meu...

La care Ion:

-Dacă mă gândesc mai bine, raţa e a ta!