Zbor frânt de Mărțișor. "Tatăl vostru nu mai este…"
7496
Articole recomandate
O persoană din Satu Nou a suferit arsuri pe față și pe mâini, fiind transportată la spital
23 Aprilie 2024
Reținut pentru trafic de droguri de mare risc și efectuarea de operațiuni cu substanțe psihoactive
23 Aprilie 2024
Instruiri pentru cutremur în școlile din Constanța
23 Aprilie 2024
Oficial de la autorităţi. Ce amendă a primit şoferul care a circulat cu maşina în zona pietonală de pe strada Ştefan de Mare
23 Aprilie 2024
Era chiar ziua de 1 martie 1994, după amiaza, când soneria de la apartamentul familiei Ionel Vasile a sunat lung, parcă fără întrerupere. Lori, soția lui Ionel, trebăluia prin bucătărie și nu a auzit imediat. Ea pregătea o plăcintă dobrogeană.
"Pentru colțul meu pune puțină sare, un pic de brânză sărată", îi spusese soțul în acea dimineață, înainte de plecarea la serviciu. Așa cum era, cu șorțul prins la mijloc și mâinile pline de făină, gândind că Ionel venise mai devreme de la zbor, Lori s-a repezit să deschidă. Cum a deschis ușa, a văzut pantalonii cu vipușcă albastră a uniformei de aviator și, până să ridice ochii, a zis:
- Nu știam că vii așa devreme…
Apoi s-a oprit. Nu era Ionel, soțul ei, ci un coleg sau poate doi, nu-și amintește exact. De fapt, cei doi ofițeri erau căpitan Florian Tudor, zis "Gonzales", și căpitan Paul Brăescu, zis "Liță", însoțiți de doctorul Dănuț Greavu, care aveau să aducă vestea tragică. Stăteau țepeni în cadrul ușii. Atunci Lori a simțit o ușoară amețeală, totul se rotea în jurul ei și auzea doar frânturi de cuvinte… "Ionel a căzut… Ionel nu mai este"… Fata mai mare, Laura, a venit și ea pe hol, iar Corina, fata mai mică, a rămas în dormitor. Lori s-a adresat Laurei cu o privire pierdută:
- Tatăl vostru nu mai este…
Zbor de control și exerciții de acrobație
La aerodromul Mihail Kogălniceanu, piloții escadrilei a II-a, comandată de colonelul Pavel Oțelea, zis "Tătuca", participau la un zbor de zi în cadrul regimentului, zbor de control și exerciții de acrobație. La pregătirea nemijlocită dinaintea începerii zborului, la sala de navigație, locțiitorul comandantului pentru zbor, locotenent-colonelul Ioan Toma, a pus întrebări unor piloți. Printre cei întrebați a fost și maiorul Ionel Vasile, care a răspuns corect la întrebările puse privind cazurile speciale ce pot apărea în zbor…
"La 40 de ani, vei avea o cumpănă de aer!"
Dacă întoarcem oglinda timpului, vedem un grup de copii ce duceau vacile la păscut pe un câmp din localitatea Jijila, lângă Măcin. Copiii, printre care și Ionel a lu Vasile, alergau dintr-o parte în alta ca să nu se piardă vreun animal din cireadă. La un moment dat, a apărut un bătrân de niciunde, un moș cu barba și părul alb. Când i-a văzut pe copii, acesta i-a chemat la el:
- Ia veniți voi mai aproape, să vă ghicească moșul.
Și copiii au făcut cerc în jurul lui. Ionel a lu Vasile a primit următoarea premoniție din partea moșului:
- Tu, i-a zis acesta, la 40 de ani vei avea o cumpănă de aer. Dacă vei scăpa, vei trăi mult.
Atunci Ionel n-a dat atenție acestor vorbe cu tâlc. Mai târziu și-a adus aminte, cam în perioada liceului și, mai apoi, după ce a devenit pilot militar…
"Uraniu start. Sunt 241 aprobați pornirea"
După ora de gustare, "Tătuca", comandantul escadrilei, a urcat în avionul MiG-29 simplă comandă numărul 41 și a decolat către zona 1 Cobadin.
De la înălțimea de 2.500 metri a început lucrul conform exercițiului 20 din Cursul de pregătire pentru luptă (CPL-89). A executat viraje stânga-dreapta, răsturnări, looping, immelmann, tonou, cam tot ce cuprinde zborul acrobatic la joasă înălțime. După 21 de minute, a venit la aterizare, a oprit la gurile de alimentare, a coborât din cabină și microbuzul l-a dus până în fața clădirii de la Celula de Alarmă. Tot cu același avion a zburat și căpitanul Paul Brăescu, zis "Liță". Urma pilotul Ionel Vasile…
Ionel și-a luat casca de zbor, iar maistrul militar Ion Burlacu, zis "Bombonel", tehnicul de la costumele de zbor, l-a întrebat:
- Ce faci, Ionel? Nu îmbraci costumul?
- Nu, nu am timp. Merg în combinezon.
Era vorba de costumul mic de suprasarcină ce se îmbrăca de la brâu în jos și care era folosit de piloți pentru zboruri la joasă înălțime. În timpul zborului, costumul se umfla de la picioare spre mijloc, pe măsură ce creștea suprasarcina, de regulă în viraje. Menținea totodată fluxul sanguin în partea de sus a corpului. Erau doar opt costume în total și nu ajungeau la toți, așa că piloții nu prea le foloseau…
Avionul MiG-29 numărul 41, simplă comandă, fusese alimentat și tehnicul de avion, maistrul militar Tudorel Roman, aștepta în față, fluturând cordonul de la casca radio și răsucindu-și cu o mână mustața neagră ca pana corbului. Văzându-și avionul cum strălucea în soarele amiezii, cu botul puțin lăsat și derivele de spate înclinate, pilotul Ionel Vasile s-a gândit că e cel mai frumos avion pe care-l zbura. Părea o pasăre ce așteaptă cuminte să fie ridicată în aer…
Maiorul Ionel Vasile a trecut la verificarea exterioară a avionului MiG-29 simplă comandă numărul 41. Mai întâi a mers în față, s-a lăsat pe vine pentru a vedea aplatizarea (dacă cauciucurile sunt la fel), a pus mâna pe tubul pitot, a mers pe lateral, întâi pe partea stângă, apoi pe dreapta, să vadă gurile de admisie ale motoarelor, suprafețele aripilor, locașul trenului de aterizare, suprafața bordului de atac, lămpile de poziție, după care a trecut în spate și a verificat eleroanele, flapsurile, stabilizatorul, profundorul și ajutajele.
Ajuns la scara avionului, i-a făcut un semn scurt tehnicului că totul e bine și a urcat în cabină. S-a fixat bine în scaun cu ajutorul chingilor, a pus cordonul radio la cască și și-a poziționat picioarele pe pedalele palonierului. Tudorel Roman a apărut deasupra să-i întindă carnetul tehnic al avionului, carnet în care Ionel a semnat de luare în primire. Apoi a închis și zăvorât cabina, iar tehnicul a tras scara și a trecut în față având legat cordonul radio la avion și la cască. A făcut semn pilotului că poate porni. Ionel a apăsat butonul radio-emisie:
- Uraniu start. Sunt 241 aprobați pornirea.
- Aprob 241…
Cele două motoare s-au auzit duduind, avionul a rulat și a virat cu un șuier ascuțit, scurt, către intrarea la pistă. Acele turometrelor indicau regimul "maximal".
- Sunt 241, aprobați decolarea pentru zona 1.
- Aprob decolarea 241. Zona 1.
După ce a eliberat frâna, pasărea uriașă de metal s-a pus în mișcare, parcă dansând, parcă plutind. Cam asta era senzația dacă priveai de undeva, de la sol. La viteza de 260-270 km/oră, supersonicul s-a desprins de sol. Ionel a escamotat trenul de aterizare și a verificat poziția prizelor axiale…
Urmărit de vorbele bătrânului
În urma unor accidente de aviație ce s-au petrecut la Borcea și Mihail Kogălniceanu, Lori îi spunea uneori, când își beau cafeaua împreună:
- Ionel, ai grijă, mamă, ce faci… avem două fete.
- Nicio grijă, îi răspundea el, mai am până la 40 de ani…
Își tot aducea aminte de acea premoniție din copilărie. Vorbele acelui bătrân l-au urmărit tot timpul…
"S-a prăbușit, venim acasă…"
După decolare, pilotul Ionel Vasile a intrat în legătură cu ofițerul navigator de la Stația de Dirijare la Aterizare. Căpitanul Traian Zangor, zis "Zache", i-a dat elementele ajutătoare pentru a-și face exercițiul în zona 1 Cobadin. L-a urmărit pe ecran până a auzit mesajul: "Încep lucrul în zona 1". Între timp, alte avioane veneau la aterizare. Spoturile luminoase de pe ecran indicau poziția. Fără să vrei, te uiți la ele, vezi când unul nu mai apare. Așa a fost și atunci. Spotul luminos din zona Cobadin a dispărut. "Zache" l-a apelat:
- 241 control radio, 241 control radio…
Niciun răspuns. L-a apelat apoi și conducătorul de zbor, dar fără rezultat. "Zache" s-a uitat repede să vadă poziția celorlalte avioane. Avionul dublă comandă MiG-29 pilotat de căpitanul Marian Drăgan, zis "Cocoșu", și căpitanul Florian Tudor, zis "Gonzales", tocmai terminase exercițiul în zona 4, zona lacuri. Le-a dat un cap-compas cam unde văzuse ultima topare pe ecran. Vremea era frumoasă cu cer senin și vizibilitate bună. Cei doi piloți au făcut viraj către Cobadin. Au coborât la înălțime mică și, peste câteva minute, s-a văzut undeva jos mult fum ce se ridica spre cer. Probabil acolo era locul prăbușirii. S-au mai apropiat puțin și "Cocoșu" a raportat celor de jos:
- Se vede jos mult fum.
- Și avionul? Pilotul?
- Da, s-a prăbușit. Venim acasă!...
Zbor lin spre eternitate
În camera de zi a apartamentului familiei Vasile, pe bibliotecă, străjuită de cărți, dintr-o fotografie înrămată, aurie, privirea de vultur a pilotului Ionel Vasile de sub cozorocul caschetei trasă pe ochi trece deasupra aburilor de cafea ridicați spre perdea, poate, spre acea vale întinsă din zona Cobadin. Și el, pilotul, parcă nu cade, se oprește doar o clipă în amintire, își ridică mânecile combinezonului de zbor ca să prindă mai bine manșa și să zboare lin spre eternitate, spre ESCADRILA DIN CER…
Lăsați-mă, că pierd autobuzul!
S-au trezit toți în acea dimineață. Lori și Ionel și-au băut cafeaua în liniște, în bucătărie. Au apărut și fetele, care au primit fiecare câte-un mărțișor de la tatăl lor. Așa era el în familie, atent de fiecare dată când în calendar era o zi importantă. Îi plăcea să meargă la cumpărături. La despărțire, în prag, soția și cele două fete erau de gâtul lui. Parcă nu se mai îndurau să-i dea drumul.
- Lăsați-mă, că pierd autobuzul!
Au fost ultimele lui cuvinte. Și ultima imagine a destinului lor. Era chiar ziua de 1 martie 1994, ziua în care maiorul pilot Ionel Vasile a căzut.
Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE - ARPIA Constanța
"Pentru colțul meu pune puțină sare, un pic de brânză sărată", îi spusese soțul în acea dimineață, înainte de plecarea la serviciu. Așa cum era, cu șorțul prins la mijloc și mâinile pline de făină, gândind că Ionel venise mai devreme de la zbor, Lori s-a repezit să deschidă. Cum a deschis ușa, a văzut pantalonii cu vipușcă albastră a uniformei de aviator și, până să ridice ochii, a zis:
- Nu știam că vii așa devreme…
Apoi s-a oprit. Nu era Ionel, soțul ei, ci un coleg sau poate doi, nu-și amintește exact. De fapt, cei doi ofițeri erau căpitan Florian Tudor, zis "Gonzales", și căpitan Paul Brăescu, zis "Liță", însoțiți de doctorul Dănuț Greavu, care aveau să aducă vestea tragică. Stăteau țepeni în cadrul ușii. Atunci Lori a simțit o ușoară amețeală, totul se rotea în jurul ei și auzea doar frânturi de cuvinte… "Ionel a căzut… Ionel nu mai este"… Fata mai mare, Laura, a venit și ea pe hol, iar Corina, fata mai mică, a rămas în dormitor. Lori s-a adresat Laurei cu o privire pierdută:
- Tatăl vostru nu mai este…
Zbor de control și exerciții de acrobație
La aerodromul Mihail Kogălniceanu, piloții escadrilei a II-a, comandată de colonelul Pavel Oțelea, zis "Tătuca", participau la un zbor de zi în cadrul regimentului, zbor de control și exerciții de acrobație. La pregătirea nemijlocită dinaintea începerii zborului, la sala de navigație, locțiitorul comandantului pentru zbor, locotenent-colonelul Ioan Toma, a pus întrebări unor piloți. Printre cei întrebați a fost și maiorul Ionel Vasile, care a răspuns corect la întrebările puse privind cazurile speciale ce pot apărea în zbor…
"La 40 de ani, vei avea o cumpănă de aer!"
Dacă întoarcem oglinda timpului, vedem un grup de copii ce duceau vacile la păscut pe un câmp din localitatea Jijila, lângă Măcin. Copiii, printre care și Ionel a lu Vasile, alergau dintr-o parte în alta ca să nu se piardă vreun animal din cireadă. La un moment dat, a apărut un bătrân de niciunde, un moș cu barba și părul alb. Când i-a văzut pe copii, acesta i-a chemat la el:
- Ia veniți voi mai aproape, să vă ghicească moșul.
Și copiii au făcut cerc în jurul lui. Ionel a lu Vasile a primit următoarea premoniție din partea moșului:
- Tu, i-a zis acesta, la 40 de ani vei avea o cumpănă de aer. Dacă vei scăpa, vei trăi mult.
Atunci Ionel n-a dat atenție acestor vorbe cu tâlc. Mai târziu și-a adus aminte, cam în perioada liceului și, mai apoi, după ce a devenit pilot militar…
"Uraniu start. Sunt 241 aprobați pornirea"
După ora de gustare, "Tătuca", comandantul escadrilei, a urcat în avionul MiG-29 simplă comandă numărul 41 și a decolat către zona 1 Cobadin.
De la înălțimea de 2.500 metri a început lucrul conform exercițiului 20 din Cursul de pregătire pentru luptă (CPL-89). A executat viraje stânga-dreapta, răsturnări, looping, immelmann, tonou, cam tot ce cuprinde zborul acrobatic la joasă înălțime. După 21 de minute, a venit la aterizare, a oprit la gurile de alimentare, a coborât din cabină și microbuzul l-a dus până în fața clădirii de la Celula de Alarmă. Tot cu același avion a zburat și căpitanul Paul Brăescu, zis "Liță". Urma pilotul Ionel Vasile…
Ionel și-a luat casca de zbor, iar maistrul militar Ion Burlacu, zis "Bombonel", tehnicul de la costumele de zbor, l-a întrebat:
- Ce faci, Ionel? Nu îmbraci costumul?
- Nu, nu am timp. Merg în combinezon.
Era vorba de costumul mic de suprasarcină ce se îmbrăca de la brâu în jos și care era folosit de piloți pentru zboruri la joasă înălțime. În timpul zborului, costumul se umfla de la picioare spre mijloc, pe măsură ce creștea suprasarcina, de regulă în viraje. Menținea totodată fluxul sanguin în partea de sus a corpului. Erau doar opt costume în total și nu ajungeau la toți, așa că piloții nu prea le foloseau…
Avionul MiG-29 numărul 41, simplă comandă, fusese alimentat și tehnicul de avion, maistrul militar Tudorel Roman, aștepta în față, fluturând cordonul de la casca radio și răsucindu-și cu o mână mustața neagră ca pana corbului. Văzându-și avionul cum strălucea în soarele amiezii, cu botul puțin lăsat și derivele de spate înclinate, pilotul Ionel Vasile s-a gândit că e cel mai frumos avion pe care-l zbura. Părea o pasăre ce așteaptă cuminte să fie ridicată în aer…
Maiorul Ionel Vasile a trecut la verificarea exterioară a avionului MiG-29 simplă comandă numărul 41. Mai întâi a mers în față, s-a lăsat pe vine pentru a vedea aplatizarea (dacă cauciucurile sunt la fel), a pus mâna pe tubul pitot, a mers pe lateral, întâi pe partea stângă, apoi pe dreapta, să vadă gurile de admisie ale motoarelor, suprafețele aripilor, locașul trenului de aterizare, suprafața bordului de atac, lămpile de poziție, după care a trecut în spate și a verificat eleroanele, flapsurile, stabilizatorul, profundorul și ajutajele.
Ajuns la scara avionului, i-a făcut un semn scurt tehnicului că totul e bine și a urcat în cabină. S-a fixat bine în scaun cu ajutorul chingilor, a pus cordonul radio la cască și și-a poziționat picioarele pe pedalele palonierului. Tudorel Roman a apărut deasupra să-i întindă carnetul tehnic al avionului, carnet în care Ionel a semnat de luare în primire. Apoi a închis și zăvorât cabina, iar tehnicul a tras scara și a trecut în față având legat cordonul radio la avion și la cască. A făcut semn pilotului că poate porni. Ionel a apăsat butonul radio-emisie:
- Uraniu start. Sunt 241 aprobați pornirea.
- Aprob 241…
Cele două motoare s-au auzit duduind, avionul a rulat și a virat cu un șuier ascuțit, scurt, către intrarea la pistă. Acele turometrelor indicau regimul "maximal".
- Sunt 241, aprobați decolarea pentru zona 1.
- Aprob decolarea 241. Zona 1.
După ce a eliberat frâna, pasărea uriașă de metal s-a pus în mișcare, parcă dansând, parcă plutind. Cam asta era senzația dacă priveai de undeva, de la sol. La viteza de 260-270 km/oră, supersonicul s-a desprins de sol. Ionel a escamotat trenul de aterizare și a verificat poziția prizelor axiale…
Urmărit de vorbele bătrânului
În urma unor accidente de aviație ce s-au petrecut la Borcea și Mihail Kogălniceanu, Lori îi spunea uneori, când își beau cafeaua împreună:
- Ionel, ai grijă, mamă, ce faci… avem două fete.
- Nicio grijă, îi răspundea el, mai am până la 40 de ani…
Își tot aducea aminte de acea premoniție din copilărie. Vorbele acelui bătrân l-au urmărit tot timpul…
"S-a prăbușit, venim acasă…"
După decolare, pilotul Ionel Vasile a intrat în legătură cu ofițerul navigator de la Stația de Dirijare la Aterizare. Căpitanul Traian Zangor, zis "Zache", i-a dat elementele ajutătoare pentru a-și face exercițiul în zona 1 Cobadin. L-a urmărit pe ecran până a auzit mesajul: "Încep lucrul în zona 1". Între timp, alte avioane veneau la aterizare. Spoturile luminoase de pe ecran indicau poziția. Fără să vrei, te uiți la ele, vezi când unul nu mai apare. Așa a fost și atunci. Spotul luminos din zona Cobadin a dispărut. "Zache" l-a apelat:
- 241 control radio, 241 control radio…
Niciun răspuns. L-a apelat apoi și conducătorul de zbor, dar fără rezultat. "Zache" s-a uitat repede să vadă poziția celorlalte avioane. Avionul dublă comandă MiG-29 pilotat de căpitanul Marian Drăgan, zis "Cocoșu", și căpitanul Florian Tudor, zis "Gonzales", tocmai terminase exercițiul în zona 4, zona lacuri. Le-a dat un cap-compas cam unde văzuse ultima topare pe ecran. Vremea era frumoasă cu cer senin și vizibilitate bună. Cei doi piloți au făcut viraj către Cobadin. Au coborât la înălțime mică și, peste câteva minute, s-a văzut undeva jos mult fum ce se ridica spre cer. Probabil acolo era locul prăbușirii. S-au mai apropiat puțin și "Cocoșu" a raportat celor de jos:
- Se vede jos mult fum.
- Și avionul? Pilotul?
- Da, s-a prăbușit. Venim acasă!...
Zbor lin spre eternitate
În camera de zi a apartamentului familiei Vasile, pe bibliotecă, străjuită de cărți, dintr-o fotografie înrămată, aurie, privirea de vultur a pilotului Ionel Vasile de sub cozorocul caschetei trasă pe ochi trece deasupra aburilor de cafea ridicați spre perdea, poate, spre acea vale întinsă din zona Cobadin. Și el, pilotul, parcă nu cade, se oprește doar o clipă în amintire, își ridică mânecile combinezonului de zbor ca să prindă mai bine manșa și să zboare lin spre eternitate, spre ESCADRILA DIN CER…
Lăsați-mă, că pierd autobuzul!
S-au trezit toți în acea dimineață. Lori și Ionel și-au băut cafeaua în liniște, în bucătărie. Au apărut și fetele, care au primit fiecare câte-un mărțișor de la tatăl lor. Așa era el în familie, atent de fiecare dată când în calendar era o zi importantă. Îi plăcea să meargă la cumpărături. La despărțire, în prag, soția și cele două fete erau de gâtul lui. Parcă nu se mai îndurau să-i dea drumul.
- Lăsați-mă, că pierd autobuzul!
Au fost ultimele lui cuvinte. Și ultima imagine a destinului lor. Era chiar ziua de 1 martie 1994, ziua în care maiorul pilot Ionel Vasile a căzut.
Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE - ARPIA Constanța
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole din aceeași secțiune
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
Vineri, 01 Martie 2019
