Viață de coșmar. "Ascundeam de toată lumea că fiul meu își distrugea viața la poker!"

Când se discută despre dependență - fie că este vorba despre alcool, droguri sau jocurile de noroc - primele aspecte la care se gândește toată lumea sunt efectele asupra existenței consumatorului. "Și-a distrus viața!", îl compătimește sau îl condamnă cei din jur. Dar câți se gândesc la calvarul prin care trece familia dependentului? Căci, atrag atenția specialiștii, părinții, soția sau copiii celui aflat în "ghearele" unei dependențe au nevoie de sprijin și terapie, la rândul lor.

Mototolește un șervețel, în poală, în timp ce lacrimile îi curg pe obraji. Se declară învinsă în fața dependenței jocurilor de noroc a fiului ei. Unicul copil. Un tânăr frumos de 25 de ani, pe care l-au crescut cu sacrificii, pentru a avea o meserie bănoasă și un viitor împlinit. Între timp, băiatul a terminat facultatea, s-a angajat și mai bine de jumătate de an este plecat peste hotare, unde câștigă bani frumoși. Anul trecut, însă, au aflat cu stupoare că fiul are o problemă serioasă cu jocurile de noroc. "A pierdut zeci de mii de lei la jocurile de noroc. Are împrumuturi peste împrumuturi în bancă, le-a cerut bani tuturor prietenilor. În casă nu dă niciun leu, deși are un salariu destul de frumos. De altfel, asta ne-a și pus pe gânduri: faptul că el câștiga peste 10.000 de lei pe lună, în străinătate, iar când ajungea acasă se plângea mereu că nu are bani. Într-un final, un prieten de-al lui ne-a confirmat bănuielile: băga tot ce avea la poker și la alte jocuri, pe online. Chiar mă întrebam când avea vreme să joace atât de mulți bani, când el stătea mai mult în casă?! Juca de pe telefon…", povestește cu lacrimi în ochi Monica T., o constănțeancă afectată de dependența de jocurile de noroc a copilului ei.

"L-am amenințat!"

Inițial, asemenea tuturor părinților, alături de soțul ei au încercat să rezolve singuri problema. "L-am amenințat, l-am implorat, am speranța că de rușinea noastră va renunța. Ne-a promis că renunță. Bine, nici noi nu am vrut să fim drastici și am făcut o înțelegere cu el, să pună cea mai mare parte a salariului pe cardul lu taică-su, iar o parte din bani să și-i păstreze, să îi joace. Am sperat că în felul acesta vom reuși să ținem sub control dependența. Până la urmă, câți nu au probleme și trăiesc cu ele? Juca o sumă acceptabilă, de câteva sute de lei, iar restul îi strângeam noi. A funcționat câteva luni. Apoi, încet încet, nu a mai trimis salariul, iar îl băga pe tot la jocuri. Am discutat din nou, din nou lacrimi, amenințări și promisiuni. Dar nici de data aceasta nu a ținut prea mult", a continuat femeia experiența dureroasă.

Nu au spus nimănui de calvarul prin care treceau. Era o înfrângere să admită, în fața apropiaților, a neamurilor, faptul că băiatul lor deștept și cu o slujbă bine plătită are o problemă atât de gravă. "Nu voiam să recurgem la psiholog. Eram convinsă că nici el nu va accepta, dar nici eu nu credeam că are rost… Abia după ce am ajuns să cer sfatul unui psiholog am înțeles, de fapt, cât de multă nevoie aveam și eu nevoie de ajutor. Pentru că viciul lui îmi distrugea și mie viața. Deja numai aveam nicio bucurie, eram măcinată de gândul că am eșuat în educarea lui, că nu am avut grijă să o țină pe calea cea dreaptă. Familia are nevoie de mult ajutor!", a continuat femeia.

"Familia ajunge co-dependentă și are nevoie de consiliere"

Este nevoie, în astfel de situații, de ajutorul unui specialist, pentru că, alături de consumator, și cei din jurul lui ajung să fie afectați de boala cronică numită "dependență" și să devină "co-dependenți". "Dependența este o boală care îi afectează pe toți membrii familiei. Așa cum dependentul pierde controlul asupra vieții personale, la fel se întâmplă și cu ceilalți membri ai familiei, care ajung să aibă probleme la nivelul emoțiilor, comportamentelor, dar și probleme profesionale sau în sfera cognitivă – de atenție, memorie, gândire. Co-dependenții ajung să dezvolte o serie de comportamente pentru a supraviețui într-un mediu în care există multă durere emoțională și stres. În familiile în care cineva abuzează de alcool, droguri, jocuri sau sex, este absolut normal ca și ceilalți membri să se îngrijoreze, să fie afectați și să reacționeze la problemele cauzate", a afirmat psihologul Mariana State.

Drept pentru care, și modul în care reacționează membrii familiei diferă. Unii sunt în faza de negare, încercând să minimalizeze efectele negative ale viciului, alții consideră dependența drept un "eșec personal" și ajung să se desconsidere, în timp ce o altă categorie consideră că pot prelua controlul și îi pot convinge pe dependenți să renunțe.

"De multe ori, co-dependenții dezvoltă la rândul lor o dependență chimică sau față de muncă, putere sau mâncare. Aceste dependențe sunt foarte periculoase și trebuie recunoscute și tratate ca atare", a subliniat psihologul constănțean.