Un hidroavion rar, din Al Doilea Război Mondial, „comoara” de pe fundul lacului Tașaul

Pescarii din zonă au știut dintotdeauna de existența aparatului de zbor din adâncuri. „Partenerul meu I.R. a aflat de la aceștia despre avionul scufundat, în jurul căruia, în trecut, pescarii întindeau plase, iar cu un lanț coborât din barcă băteau în el, astfel speriind peștii care intrau direct în plase”, a relatat Pascale Roibu. După mai multe încercări de a localiza avionul, scafandrii reușesc, cu ajutorul pescarilor. Pe 11 noiembrie 2013 cei doi coboară în lacul Tașaul pentru a explora pe larg epava hidroavionului. După ce, inițial, confundă o pitulice cu semnul pe care-l lăsaseră pentru a găsi ulterior aparatul de zbor, reușesc să ajungă până la el. „Am găsit imediat corpul metalic și am început să-l deslușim prin pipăite. Mi-am dat seama imediat, după forma distinctivă, că ne aflam pe aripa unui avion destul de mare, pentru că am parcurs vreo șapte metri până la capătul ei, unde se continua cu fuzelajul. Aripa era dintr-o tablă de aluminiu solidă și foarte bine conservată, prezentând toată suprafața ondulată, ceea ce m-a dus cu gândul că ar putea fi faimosul avion Junkers 52, destinat pentru transport, pentru că doar el avusese această particularitate din construcție.

Acest tip de avion a fost folosit de foarte multe ori chiar de Hitler în cadrul deplasărilor personale. Am recuperat câteva piese din plasele agățate de corpul avionului și am ieșit la suprafață”, a povestit Pascale Roibu.

Ulterior, s-a stabilit că epava era a unui hidroavion Junkers W 34, fratele mai mic al faimosului Junkers 52. Documentele vremii menționau existența lui în flota de pe lacul Siutghiol, iar în august 1944 a dispărut, fără să se mai afle ceva despre el de atunci.

„Ar fi un eveniment deosebit dacă în viitorul apropiat s-ar găsit fonduri pentru recuperarea acestui hidroavion deosebit și bine conservat, pentru a fi expus publicului într-un muzeu cu acest specific”, a mai arătat Pascale Roibu. Mai multe detalii despre descoperirile sale în adâncurile mării și lacului, scafandrul a cuprins în cartea sa, „Vremea căutărilor. Jurnalul unui scafandru”.