Premieră în aviația militară! Aterizare forțată noaptea, fără roata dreaptă

11715

Articole recomandate

Un eveniment petrecut în urmă cu 37 de ani avea să marcheze o premieră în aviația militară românească. Un tânăr căpitan a reușit o aterizare forțată, pe timp de noapte, fără jamba dreaptă a supersonicului MiG-21, pe timpul unui zbor de noapte.

Căpitanul pilot Ioan Cristea își pilotează bolidul spre casă după terminarea exercițiului de zbor și luminile din cabină, combinate cu lăsarea serii, dau o aureolă multicoloră interiorului. Are timp de aduceri aminte în zumzăitul ușor al aparatelor ce indică funcționarea motorului.

După terminarea liceului din comuna Pechea, județul Galați, Cristea s-a angajat ca profesor suplinitor până să fie încorporat în armată. La început de stagiu militar, recrut "biban", s-a gândit să scape de corvoada instrucției și a dat examen la Școala Militară de Ofițeri Activi de Aviație de la Boboc - Buzău și a reușit la secția naviganți. Atunci, colegii i-au dat porecla "Biban", pentru că era singurul soldat ce dădea examen la aviație.

Becul roșu aprins

Pilotul e concentrat pe comenzi, cu ochii pe aparatele de bord din semiobscuritatea cabinei. Noaptea își așterne ușor, ușor uriașe văluri peste aerodrom. E cam ora 19.45, data de 22 aprilie 1982. Ajuns la traversul pistei, acționează maneta de scoatere a trenului de aterizare. Inima parcă i se oprește în piept. Se uită încă o dată pe tabloul de bord, la panoul de semnalizare "Tren Scos" și nu-i vine să-și creadă ochilor: doar două becuri verzi sunt aprinse, cele pentru roata de față și cea din stânga. Un bec roșu aprins indică cea mai neagră situație: jamba din dreapta nu a ieșit. Cu calm, escamotează trenul de aterizare și repetă comanda de scoatere. Același rezultat. Apasă butonul de radioemisie:

- Sunt "Bibanu". La travers. Am dat comanda de scoatere a trenului. Au ieșit jamba de față și jamba stângă. Nu iese jamba dreaptă.

Conducătorul de zbor, maior Nicolae Pascu, îi transmite:

- Repetă manevra de scoatere. Urmărește presiunea din instalația hidraulică.

Apoi, Pascu îl anunță pe comandantul de regiment, colonel Ion Urs, zis "Ursanu", și pe comandantul Escadrilei a III-a, maior George Roiu, de situația apărută la zbor. Cei doi se grăbesc să vină la Aerogară și să urce în turn. "Bibanu" repetă comanda de scoatere a trenului de aterizare.

- Jamba dreaptă nu iese, raportează el.

- Treci la verticala aerodromului, îi spune hotărât conducătorul de zbor Pascu.

Supersonicul alunecă în noapte la înălțimea de 100 metri, iar observatorul vede, în luminile proiectoarelor aprinse pe aeroport, poziția trenului de aterizare. Îi raportează lui Pascu:

- Jamba dreaptă nu e scoasă…

De două ori supersonicul trece în zbor deasupra aerodromului pentru a consuma din combustibil și, de mai multe ori, tânărul căpitan repetă comanda de scoatere a trenului de aterizare, concomitent cu mărirea vitezei de zbor și crearea de suprasarcini. Dar, jamba dreaptă nu vrea să iasă.

"Nu catapultez!"

Lui Cristea i se derulează prin fața ochilor tot filmul vieții lui de până atunci. Pilot în școala de aviație, pilot la Bacău pentru trecerea pe supersonic și pilot în regimentul de la Kogălniceanu…

Georgică Roiu propune să se folosească și instalația de aer. Pascu îi comunică pilotului:

- "Bibane", încearcă și cu aer.

- Am încercat. Tot fără rezultat.

Conform normelor și instrucțiunilor cunoscute, catapultarea este iminentă.

- Urcă la 4.000.

"Bibanu" își verifică legăturile scaunului și parașutei. Avea el o teamă de saltul cu parașuta încă din școală și acum era într-o mare dilemă.

- Te pregătești pentru catapultare.

Cu mâna stângă, el caută mânerul de catapultare în timp ce un gând cutezător îi încolțește în minte:

- Nu, eu nu catapultez! Vin cu avionul la aterizare! Vreau să vorbesc cu "Ursanu".

Comandantul de regiment se consultă cu ceilalți doi ofițeri și ia hotărârea să-l lase să vină la aterizare fără jamba principală din dreapta. Ion Urs preia microfonul:

- "Bibane", vino la aterizare. După ce atingi pista, oprești motorul și contactul acumulator…

Imaginea aerodromului, văzut de sus

Căpitanul Cristea verifică scoaterea flapsului, stabilește turajul motorului și cuplează câteva contacte. Simte în brațe o forță neomenească ce îl cuprinde. Toți cei aflați la sol așteaptă cu emoție deznodământul. Fiecare cuvânt rostit de tânărul căpitan, amplificat în difuzoarele de la Celula de Alarmă, era înregistrat și analizat cu grijă. Astfel, vocea lui trecea și prin cei de jos, ca un fior:

- Mă aflu la stația îndepărtată.

Luminile se aprind rând pe rând. De sus, aerodromul pare un ciorchine uriaș înflorit cu lumini roșii, albe, galbene și verzi. În ochii pilotului, aflat în coborâre, imaginea pistei crește din ce în ce mai mult.

Locotenent-major Alexandru Lupu ateriza chiar în acel moment. A pus roțile, a redus viteza, a scos parașuta de frânare și a degajat la bretela de alimentare. S-a dezlegat din scaun și, nici nu se oprise avionul din mișcare, când s-a ridicat în picioare din scaun să vadă aterizarea lui Cristea. I-a auzit vocea la radio:

- Sunt la stația apropiată. Am cuplat farul de bord pe aterizare.

A dat cu casca de pământ!

S-a aprins și uriașul proiector din pragul pistei. Pilotul strânge mai puternic manșa și picioarele lui apasă pedalele palonierelor. E pe direcție, dar are viteză prea mare. Cu răsuflarea tăiată, oamenii de la sol, văd cum, cu un șuierat prelung, roata stângă a supersonicului atinge luciul pistei. Sub aripi, luminile de balizaj aleargă nebunește. În timpul frânării, aripa dreaptă lovește sec pista și o jerbă de flăcări țâșnește spre cer. Dar "Bibanu" nu-și pierde firea. E antrenat în atâtea ore de zbor și-n tot atâtea zile și nopți, fără teamă, la vânătoare de mistreți prin văile Dobrogei împreună cu prietenul lui Dan Aioanei.

- Bagă motorul în stop.

"Bibanu" nu are timp de răspuns. El așteaptă ca supersonicul să cadă și pe roata de față. Menține cu greu direcția. Îl ține cât poate, iar când viteza mai scade, scoate parașuta de frânare, care se rupe. Luminile se tot răresc. Capătul pistei. Moment în care oprește motorul. Se-apleacă cu toată puterea pe manșă și avionul își schimbă direcția la 45 de grade, virând spre dreapta. Întrerupe și acumulatorul de bord. Supersonicul sare peste un șanț, intră pe iarbă, trece pe lângă un foișor de pază, se rupe jamba stângă, se rupe și jamba de față.

Într-un nor de praf, avionul se oprește pe câmp. "Bibanu" își desface repede chingile și încearcă să deschidă cabina. Dar mecanismul de deschidere e blocat. Se uită în jur. Nimic. Întuneric. O fracțiune de secundă a crezut că avionul e-n flăcări. Dar nu, iată, liniștea nopții îl învăluie protectoare…

Alexandru Lupu a alergat primul către avionul oprit dincolo de pistă, pe arătură. Între timp, sosește și mașina de intervenție. Se forțează din exterior cabina și pilotul e tras afară din scaun. Tremură din tot corpul și se clatină în mersul lui în jurul avionului MiG-21M numărul 903. Nici nu realizează dimensiunea actului său de curaj. Își scoate casca de zbor și dă cu ea de pământ…

Piloții aflați în aer nu știu ce se întâmplă jos. Unii privesc pista de sus, așteptându-se la ce e mai rău: capotare și o explozie urmată de o pălălaie de foc. Totuși, nu văd nimic. Încordarea devine maximă. Așteptarea, grea…

În sfârșit, piloții aud vocea liniștită a lui "nea" Nae Pascu:

- Veniți cu toții la aterizare…

"Ursanu" ajunge și el la locul aterizării și-l îmbrățișează emoționat pe pilot.

Tehnicul avionului 903, maistrul militar Costică Radu, vine cu mașina de tractare și, mai târziu, avea să descopere defecțiunea: se forfecase un bolț de la trapa ce închidea jamba principală dreaptă.

Tânărul căpitan reușise o aterizare forțată, pe timp de noapte, fără jamba dreaptă a supersonicului. A fost singurul caz reușit în aviația militară, cu un avion supersonic MiG-21, pe timpul unui zbor de noapte.

Întors la Celula de Alarmă, în acea noapte, Ioan Cristea devenise erou. Toți colegii voiau să-l atingă, să-l audă vorbind. Pentru ei era ceva neverosimil să aterizezi pe o singură roată. Mai ales noaptea. Nu le venea să creadă că e întreg și e viu…

O soție îngrijorată

Ana, soția lui, în acea seară nu avea somn. Din apartamentul situat într-un bloc din comuna Mihail Kogălniceanu, asculta decolarea avioanelor supersonice. Când n-a mai auzit zgomotul decolării, a bănuit că s-a întâmplat ceva. A dat telefon la unitate și a întrebat dacă s-a întâmplat vreun eveniment. Centralistul de serviciu i-a răspuns că un avion a aterizat forțat, iar pilotul e teafăr. După aproximativ trei ore, pe la 12 noaptea, când a venit acasă, soția l-a întrebat:

- Ce-i, dragă, s-a întâmplat ceva?

- Nu, i-a răspuns "Bibanu", a aterizat unul fără o roată.

Și fără alte vorbe, a mers în dormitor și s-a culcat…

"M-am rugat la Dumnezeu să mă ajute"

După o perioadă de timp, când a revenit la unitate și a fost întrebat de colegi de ce nu a vrut să catapulteze, Cristea a răspuns:

- Era noapte, nu vedeam nimic, totdeauna mi-a fost frică să sar cu parașuta și, mai ales, nu știam unde voi ateriza. M-am rugat la Dumnezeu să mă ajute.

Iar mai târziu, prin anul 1986, i-ar fi zis lui Adrian Mătase, care făcea trecerea pe avionul MiG-23:

- Mă "Motane", abia îmi luasem și eu mașină. Primul meu drum a fost în acea seară cu mașina la unitate. Aveam cheile în buzunarul combinezonului și mi-am zis că aterizez fără o roată, poate voi apuca să-mi plimb flăcăul cu noua mea Dacie.

XXX

Ca o ironie a sorții, Ioan Cristea a decedat pe 6 ianuarie 2003, în urma unui stupid accident cu căruța la țară.

Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE, ARPIA - Filiala Constanța

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4105 secunde