Metodă abuzivă pentru „a-i pune la punct” pe polițiști. „A fost o greșeală folosirea excesivă a atenționării!”

„Atenționarea a fost folosită discreționar, abuziv și fără a asigura polițistului dreptul la apărare. Șefii profesionali au folosit acest instrument în mod abuziv și acum tot ei șușotesc pe la colțuri că decizia CCR este o greșeală. Nu! O greșeală a fost folosirea excesivă a acestui instrument și apoi folosirea «atenționărilor» în cercetări disciplinare ulterioare, când polițistul se trezea cu atenționările atașate la materialul de cercetare prealabilă «dovedindu-se» astfel «vinovăția» celui cercetat, ori din cauza mecanismului de aplicare, atenționarea nu ar fi trebuit să aibă niciun efect juridic. Cu alte cuvinte, nu avea ce căuta în materialul de cercetare prealabilă!”, a subliniat Vasile Zelca, lider sindical Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual Constanța.



Atenționările scrise pot fi date doar după comiterea unor abateri

În urma deciziei Curții Constituționale, atenționarea nu mai poate fi folosită cu rol preventiv. În motivarea făcută publică, reprezentanții CCR arată:

„Astfel, măsura poate fi aplicată atunci când a avut loc o abatere disciplinară. Dispoziţiile art. 58 indice 1 din Legea 360/2002 nu fac însă nicio distincţie faţă de ipoteza când măsura este aplicată doar în scop preventiv, fără a fi avut loc nicio abatere disciplinară, fapt ce poate genera confuzii şi naşterea unor prezumţii că în conduita profesională a poliţistului au existat abateri şi în această ipoteză. Simpla intervenţie preventivă, prin atenţionare a poliţistului, contribuie la crearea unei imagini despre acesta că este susceptibil de a încălca îndatoririle de serviciu, chiar dacă nu există dovezi în acest sens, fapt ce contrazice prezumţia de nevinovăţie, potrivit căruia «prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită»”.

Decizia Curții Constituționale mai arată că deși atenţionarea nu producea efecte juridice, ea contribuia la crearea unei imagini despre conduita profesională a poliţistului, având un impact negativ în momentul dispunerii unor măsuri privind cariera, precum amânarea avansărilor în funcție.

„Or, faptul că textul de lege nu condiţionează atenţionarea de existenţa unor situaţii concrete, obiective, care să justifice această măsură a şefului ierarhic, poate constitui terenul manifestării unor acţiuni care au ca simplu temei doar dorinţa de exercitare a autorităţii faţă de o persoană aflată într-o poziţie subordonată şi care nu dispune de un mijloc eficient de apărare. Este uşor de imaginat că textul de lege criticat poate genera situaţii în care subalternul este supus unei atitudini şicanatorii, de natură să exercite o presiune psihologică asupra acestuia şi să afecteze demnitatea sa. Or, chiar dacă poliţistul subaltern doreşte să conteste în justiţie măsura dispusă potrivit art.58 indice 1 din Legea 360/2002, este dificil de conceput cum instanţa de judecată va aprecia temeinicia unei asemenea măsuri şi efectele juridice concrete, de vreme ce textul de lege subliniază că «nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu»”, au explicat judecătorii.