Eroii nu renunță! Militarul Cătălin Olteanu, rănit în Afganistan, pregătit de o altfel de luptă!

Pentru Cătălin Olteanu devenise deja o rutină această cercetare, până în data de 27 septembrie 2011, când totul s-a schimbat. În acea după-amiază toridă, a coborât din blindat, ca de fiecare dată, şi s-a îndreptat spre un mic pod de drenare a apei.

„Cătălin primește semnalul și se îndreaptă către podeț cu pași măsurați și cu ochii scanând cele mai mult de 180 de grade pe care trebuie să le vadă. Caută orice; orice poate indica faptul că acolo e pregătit să explodeze un dispozitiv improvizat: pietre dispuse într-un anumit fel, pământ deranjat într-un anumit mod, plante uscate îngrămădite pentru a camufla aceste indicii, deșeuri de tot felul și mai ales sârme. Zona asta e renumită pentru dispozitivele care sunt inițiate prin fir. Uitându-se în același timp și pe unde calcă, dar și la câteva sute de metri distanță, Cătălin observă un om ascunzându-se după un copac. Sunt mulți în zonă, dar de obicei au câteva capre sau oi la păscut; acesta nu”, este descris acel moment pe pagina de internet Invictus Team România.

Momentul care i-a schimbat viața

„Am făcut câțiva pași și m-am întors spre observatorul nostru, să fie atent la el (la omul din copac) cât timp eu cercetez, apoi m-am trezit aruncat pe câmp, fără cască, cu vesta antiglonț spartă, fără pantaloni, cu arma cu țeava îndoită și nu știam ce caut acolo așa. Apoi am auzit cum se trage. Mă chinuiam să ajung la asfalt și nu-mi puteam deschide ochiul drept; credeam ca e umflat și trece”, povesteşte Cătălin Olteanu momentul care avea să-i schimbe pentru totdeauna viaţa.

Militarul a fost evacuat imediat. În spital, după o tomografie, doctorii au constatat că, în urma deflagraţiei, cel mai probabil un şrapnel i-a perforat capul prin interior, iar obrazul, ochiul drept și nasul i-au fost sparte.

„Ca șef de cercetare, răspundeam de viața camarazilor mei. Cum îmi era să vină o soție, copil sau părinte să mă tragă la răspundere pentru că soțul, tatăl sau fiul lor nu mai este? Am zis: mai bine eu decât toți!”, explică militarul român gestul de a se duce de bunăvoie spre dispozitivul exploziv, conştient că ar putea muri.

Constănțeanul a rămas fără un ochi, are pierderi de memorie și i-au fost implantate proteze de titan, dar plutonul său a putut să continue misiunea. A încasat o lovitură pentru camarazii săi, pentru că el a simțit că asta era datoria lui.

De atunci, în ciuda greutăților, nu s-a dat bătut. În ultimii ani a participat la Invictus Games. La fel plănuiește și anul acesta, motiv pentru care a început deja să se pregătească intens.

Invictus Games este o competiție internațională destinată militarilor răniți în teatrele de operațiuni. Conceptul este creat de Prințul Harry al Marii Britanii, iar prima ediție a avut loc în 2014, la Londra.

România a trimis, pentru prima dată, o echipă la jocurile Invictus în 2018, iar militarii români au obţinut la jocurile paralimpice o medalie de aur, una de argint și două de bronz.

Cătălin Olteanu este membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști.