Documentar - Suferințele eroilor musulmani, în timpul războiului și după întoarcerea acasă

741

Articole de la același autor

Eroii musulmani au îndurat multe suferințe alături de conaționalii lor, luptând pe fronturile din Ungaria, Cehoslovacia sau U.R.S.S. După Al Doilea Război Mondial, în loc de aprecieri și cinste, le-au fost confiscate bunurile, fiind supuși la noi asupriri.

Sute de musulmani din zona Dobrogei au luptat și au pătimit în Al Doilea Război Mondial, alături de români și pentru România. În timp, eroismul lor a fost uitat, doar membrii comunității turco-tătare amintindu-și, din când în când, de jertfele înaintașilor. Colonelul Remus Macovei, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Constanța, a realizat o lucrare în care a scos la lumină faptele eroice ale veteranilor musulmani, dar și multe alte aspecte. Într-o ediție anterioară a „Cuget Liber” am prezentat câțiva dintre eroii musulmani care au luptat în prima deflagrație mondială. Rândurile care urmează le vom dedica militarilor musulmani care și-au pierdut viața sau au fost răniți în Al Doilea Război Mondial.

Tânăr de 20 de ani, deși refugiat în Turcia, s-a întors să lupte lângă români

Bătălii grele au fost date, în 1945, în Cehoslovacia; militarii români alături de cei ruși luptau pentru cucerirea zonei Strani. La final, românii au suferit pierderi însemnate. Printre cei căzuți în luptă s-a aflat și Izet Șaganai, un tânăr de 22 de ani. Născut în localitatea Moșnegi, tânărul s-a refugiat cu întreaga familie în Turcia, în 1943. Cu toate acestea, când a împlinit 20 de ani s-a prezentat pentru încorporare la Ambasada României din Istanbul.

„Ulterior, s-a întors în țară și a executat pregătirea militară necesară plecării pe front. La 27 februarie 1945, a ajuns în Cehoslovacia, fiind repartizat la Compania 7 Infanterie / Regimentul 36 Infanterie. La 7 martie, este rănit ușor, dar după câteva zile va reintra în luptă la Banska -Bistrica, remarcându-se prin eroism și bravură. La 20 aprilie, în luptele pentru localitatea Strani, a fost rănit grav, fiind lovit în piept de un proiectil antitanc. Colegii săi îl vor înmormânta în ziua de 29 aprilie 1945 în cimitirul din localitate cu onorurile militare cuvenite unui erou”, a punctat col. Remus Macovei.



Decorat în război, arestat și acuzat de trădare ulterior

Abdula Bedredin a fost un alt erou musulman care a pătimit enorm atât în timpul războiului, cât și după terminarea lui. Născut în 1921, la Moșneni, a rămas orfan la o vârstă fragedă. În 1942 a fost recrutat, fiind încadrat la cercetași, în Regimentul 7 Artilerie Grea din Târgu Jiu. După șase luni de instrucție a fost trimis pe front, în Ucraina. A participat la numeroase misiuni periculoase, reușind distrugerea a două tancuri rusești. După război, după schimbarea regimului politic faptele de vitejie îi vor fi imputate și va fi considerat trădător. În timpul unei misiuni, a fost rănit la piciorul stâng și a fost cât pe ce să îi fie tăiat. „Am fost internat la Sibiu, la spitalul de campanie, unde au vrut să îmi taie piciorul, căci sanitarii nepricepuți m-au bandajat greșit. Am avut noroc de un sublocotenent medic, din județul Constanța, care a ordonat să îmi fie curățate resturile din cauza cărora se infectase piciorul. Aceasta mi-a fost salvarea”, mărturisea în urmă cu câțiva ani veteranul. După schimbarea regimului politic, din erou a ajuns dușman al Uniunii Sovietice. „Mi-au fost confiscate toate documentele care consfințeau statutul meu de combatant și meritele mele pe front. Mi-a fost eliberată doar o adeverință din care reieșea că am fost rănit în vreme de război. Împreună cu alți camarazi am înaintat un protest la Comisariatul din Eforie Sud. Am fost arestat. (…) Căpitanul Badiu, care se ocupa de caz, a avut neobrăzarea să spună că ceea ce s-a întreprins împotriva mea este perfect justificat deoarece am distrus tancurile sovietice, favorizând armata germană”, relata Abdula Bedredin.

Un alt erou musulman a fost Velisa Ismail. Născut în 1920, în comuna Independența, a fost înrolat în 1942; a participat la acțiunile din Caucaz. „Am cunoscut infernul tranșeelor din prima linie, fumului exploziilor și mirosului de carne de tun, păduchilor îndepărtați de pe haine cu baioneta”, relata în urmă cu ceva ani veteranul de război. În vara lui 1944 a fost luat prizonier și a ajuns în lagărul Tiplici, din Caucaz, unde mai erau alți 34 de tătari.



După război, i-a fost confiscată frizeria din Mangalia

Hagi I. Arif a fost un erou musulman din Mangalia. Născut în 1905, a fost frizer până la vârsta de 36 de ani, când a fost mobilizat ca sanitar la Ambulanța 40 Divizionară. A participat la război, înfruntând coșmarul tranșeelor și al bombardamentelor. Pe front a fost decorat cu Crucea Meritul Sanitar, clasa a II-a. După război, odată cu instalarea noii puteri, a fost crunt neîndreptățit. I-a fost confiscată prăvălia din centrul orașului, cu toate dotările. Nu a rezistat umilinței, iar în 1953 a suferit o congestie cerebrală, care l-a lăsat paralizat. În acel moment, notează documentele vremii, avea doi copii, de doi și respectiv patru ani.



În cinstea acestor eroi musulmani, dar și a celorlalți sute care au luptat în cele două deflagrații, în municipiul Constanța a fost înălțat Monumentul Eroilor Musulmani. Totodată, numele musulmanilor răpuși în deflagrații sunt trecute și pe monumentele din Albești, Bărăganu, Cernavodă, Cumpăna, Cuza Vodă, Dulcești, Mangalia, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Pecineaga, Siliștea, Tortomanu și Valu lui Traian. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3996 secunde