Cu moartea-n gând, la o vârstă inocentă. „Copiii de azi nu mai au copilărie”

988

Articole de la același autor

Într-un prezent în care stresul este resimțit apăsător și de copii, până în punctul în care se poate ajunge la gesturi extreme, se ridică întrebarea: unde este limita dintre încurajarea pentru a obține note bune și goana după reușite? Cum să reacționeze părinții în fața eșecului copiilor, fie că este vorba despre școală sau alte domenii, pentru a-i motiva?

Săptămâna trecută, două evenimente dramatice au întristat constănțenii: un adolescent de 15 ani a fost găsit spânzurat, sub podul de la Năvodari, în dimineața zilei de marți, 11 ianuarie. După doar două zile, adică joi seara, 13 ianuarie, o copilă de 14 ani din Cogealac încerca și ea să își pună capăt zilelor, înghițind un pumn de pastile. Din fericire, intenția nu a fost dusă până la capăt. De ce s-a ajuns la aceste gesturi extreme? În cazul băiatului, s-a dat vina inițial pe notele mici de la școală, pentru ca apoi surse din cadrul anchetei să susțină că ar fi fost unele probleme în familie, de fapt. Minora, în schimb, și-ar fi argumentat gestul prin faptul că era în situație de corigenție la patru materii școlare.

Depresia în rândul adolescenților este din ce în ce mai răspândită. Inclusiv deputatul USR Constanța Stelian Ion semnala, săptămâna trecută, în contextul celor două evenimente dramatice, faptul că „specialiștii ne spun că sinuciderea a fost în 2021 a doua cauză de deces în rândul tinerilor între 15 și 29 de ani, după accidentele de mașină. Depresia nu este de glumă, este o problemă reală, accentuată și mai mult în timpul pandemiei”.

Copiii resimt epuizare fizică și psihică, ce poate duce la depresie

Realitatea este că, în ziua de astăzi, copiii sunt aglomerați cu fel de fel de meditații și activități extrașcolare, totul pentru a fi „cei mai buni”. Iar în contextul unei pandemii care a mutat orele de școală în mediul online, ce-și are lipsurile lui, în contextul unei presiuni continue pentru obținerea „coroniței”, pot să apară stările anxioase și depresia.

Iuliana Fülaș, psiholog clinician și psihoterapeut constănțean a declarat pentru „Cuget Liber”: „Presiunea este pusă pe copil de când merge la grădiniță. În acea perioadă începe «competiția» mămicilor care se întrec cu reușitele copiilor. Această competiție se prelungește și mai târziu, la școală, unde copilul lor trebuie să fie cel mai bun, cu coroniță. Copilul e aglomerat încă de mic cu meditații, ore de pian, canto, matematică etc. Copilul de azi nu mai are copilărie. Acest gen de presiune se va resimți mai târziu, când apar schimbări în comportamentul lui: stres, tristețe, epuizare psihică, dar și fizică, dezinteres școlar și tot felul de frici: de note mici, de părinți și de profesori. Din punct de vedere simptomatologic apar dispoziții depresive și anxioase, care se caracterizează prin intense trăiri afective negative, cu sentimentul inutilității și, în cel mai rău caz, apar și tentativele de suicid”.

„Cei mai vulnerabili în fața gesturilor extreme sunt minorii care au intrat în perioada pubertății. E perioada când modificarea cea mai importantă are loc în creier, întrucât începând cu vârsta de 11 ani începe un proces de reorganizare a rețelelor neuronale. Atunci au loc schimbări profunde în modul în care copilul se percepe pe sine și se raportează la lumea exterioară. Este perioada când copilul se înstrăinează de părinții lui și apar conflictele. Este perioada când începe furtuna. «Nimeni nu mă înțelege» «Lasă-mă în pace!» sunt cuvinte care îi însoțesc mereu. Gesturile extreme apar atunci când experimentează stări repetitive de stres, tristețe, neputință, când se simt singuri și neînțeleși, când își pierd speranța – când sunt deja în depresie severă și percep viața ca fiind foarte grea și imposibil de suportat. Emoțiile lor sunt profunde și îi copleșesc. Ei își pun capăt vieții, de fapt, pentru a pune capăt suferinței”, a mai explicat specialistul cum se poate ajunge la gesturi extreme.

„Educația eficientă se face prin încurajări, nu pedepse”

Ce este de făcut? Cum recomandă psihologul să reacționeze părinții/profesorii în fața eșecului copiilor în a obține calificative bune? Prin susținere, încurajări și motivație. „Copiii au o nevoie infinită de iubire necondiționată și de acceptare. Dar și de joacă. Cheia relațiilor sănătoase părinte – profesor – elev sunt: empatia, comunicarea, siguranța, motivarea, iubirea necondiționată – confortul psihic. Fiecare copil este unic și trebuie să îl lăsăm să se dezvolte în propriul ritm, fără a pune presiune pe el pentru a obține note foarte mari. Părinții, dar și profesorii trebuie să încurajeze, în primul rând, efortul depus de copil și abia după aceea nota obținută. Educația eficientă se face prin blândețe, încurajări și motivație. Nu folosind critica, pedeapsa, comparația și bătaia. Nu folosind abuzul emoțional. De asemenea, este bine să le monitorizăm comportamentul, pentru a le putea observa gândirea depresivă sau suicidală. Majoritatea copiilor care au încercări suicidale nereușite și care ajung în cabinetul de psihologie spun același lucru: «Dacă aș fi vorbit cu mama sau cu cineva». Este bine să-i ajutăm să se redescopere. Să comunicăm mai mult cu ei. Este bine să-i ținem departe de situațiile de risc (alcool, droguri). Este bine să cerem ajutor, să-i îndrumăm către un psiholog”, a afirmat Iuliana Fülaș.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.5059 secunde