Crime atroce din trecutul Constanței, rememorate de un fost șef al Poliției

"Constanța nu a fost un fief al crimelor. Fiind o zonă specifică de fapte care s-ar fi pretat la crime de tip mafiot, mă așteptam să mă întâlnesc și cu astfel de fapte. Dar nu. Și aici, ca și la Suceava, am întâlnit crime nepremeditate, spontane, cu mobiluri dintre cele mai banale: gelozie, certuri între bețivi, bătăi spontane sau tâlhării cu omorârea victimei", ne-a relatat colonelul în rezervă Ion Ciucur.

Un caz care l-a preocupat pe col. Ciucur a avut loc prin 1988, la doi ani de la numirea lui în fruntea Poliției județului Constanța.

"Acțiunea noastră pleca de la descoperirea unui cadavru îngropat într-o grămadă de gunoi de grajd, depozitată pe câmp, pentru fertilizarea solului. Povestea a fost prelucrată de mine într-o formă literară și face parte din cele nouă povestiri care compun cartea «Ora la care morții vorbesc». Cazul a fost rezolvat de ofițerii de la judiciar și criminalistică din Medgidia și de la județ, conduși de colonel în rezervă Alexandru Efta, fost șef al Serviciului Judiciar, și coordonați de mine", ne-a mai povestit col. Ion Ciucur.



Cadavru în putrefacție, mâncat de animale, găsit la gunoi

Astfel, cazul a ajuns în atenția polițiștilor după ce pe câmp, aproape de Medgidia, a fost găsit cadavrul unui bărbat, în putrefacție, a cărui față și extremități fuseseră mâncate de animale. Luând-o pe firul dovezilor - niște urme de pantofi, faptul că în zona aceea era descărcat gunoiul de la o fermă din zonă, o curea ruptă etc. - oamenii legii au ajuns și la ferma unde lucrau criminalii. De fapt, niște grăjdari care au omorât un om la beție și într-o joacă prostească.

Relatăm crima, așa cum o povestește Tănase, unul dintre autori, în cartea scrisă de col. Ciucur: "Eram toți trei, în ziua aia nenorocită, praf și pulbere de băutură. Individul vine de la birouri și ne spune că s-a angajat la noi. Îl întreb de unde este și ne zice că de la Poarta Albă. Știind că Poarta Albă este numele unei închisori, zic: «N-avem nevoie de pușcăriași». «Nu sunt pușcăriaș», zice el. Toți râd. Unul dintre noi completează: «Auzi, mă, vine de la închisoare, dar nu-i hoț». «Bravo, dom’le! Ia spune, ce-ai vrea să furi? Ceva oi, vreun mielușel, vreun purceluș?» Și haț!, pune Vasile mâna vârtos pe el și-l culcă la pământ. Ca la comandă, sărim toți pe el și-l legăm de mâini cu o sârmă groasă. Am vrut apoi să-l legăm de tulpina cireșului, dar ni s-a părut mai nostim să-l legăm, spânzurat, de mâini, de creanga pomului. Cât l-om fi lovit jos, după ce l-am legat, nu știu, dar oricum părea în putere. Noi beam și cântam, iar el stătea agățat de mâini, cu picioarele pe pământ. Am terminat de băut și trebuia să plecăm. L-am dezlegat de-o mână, iar el a căzut moale la pământ și gemea. Am dat cu picioarele ca să se ridice. Nu s-a ridicat. Atunci l-am târât și l-am aruncat în șanț".

A doua zi, victima a fost găsită moartă.



Kilogram de bijuterii, furat din casa unui doctor

Ceva mai ingenioși erau, însă, hoții. Mai ales hoții din locuințe.

"Noi am făcut școli în care am învățat să luptăm pe o anumită baricadă. Iar infractorii nu sunt niște proști. Avem de-a face cu indivizi mai deștepți poate decât noi, încât se impune să ne specializăm încontinuu. Ingeniozitate se cere și acum, dar mai ales pe vremuri, când mijloacele de acoperire a unui alibi erau mai reduse. Hoții din buzunare lucrează astfel la fel, dar cei din locuințe aveau nevoie de mai multă… finețe", a afirmat col. Ion Ciucur.

Acesta ne-a exemplificat prin modul în care a fost jefuită casa unui doctor din Constanța.

"Hoțul a reușit să descoasă o asistentă medicală guralivă, care mergea des în casa doctorului cu care lucra. Motiv pentru care, hoțul a mers cu complicele lui în colțul blocului unde locuia doctorul. Aflase că acesta era plecat în stațiune, iar fiica și ginerele lui, ambii ingineri agronomi, plecau dimineața și veneau seara. De la colțul blocului, de pe un telefon public, a sunat și a întrebat de doctor. Ginerele i-a răspuns că lipsește, iar atunci hoțul a pretins că i-a pregătit un miel de Paște. Atunci, ginerele l-a rugat să îl aducă peste două ore, adăugând că nu au nici femeie de serviciu. De după colț, hoții au supravegheat plecarea ginerelui și fiicei doctorului, apoi, printr-o fereastră de la luminatorul blocului, au pătruns și au furat un kilogram de bijuterii", își amintește col. Ciucur.

Bineînțeles, și criminalii încercau să-și ascundă urmele. Este cazul unui bărbat din Focșani care, în 1990 a venit tocmai la Constanța, pentru a arunca în Canalul Dunăre - Marea Neagră cadavrul soției pe care o omorâse.



Ucisă cu fierul de călcat, tranșată și aruncată în canal

"Pe atunci căpitan, astăzi colonel în rezervă, Liviu Toancă, de la Serviciul Judiciar din Constanța, privea știrile la televizor. Și a văzut un om îndurerat care cerea sprijinul telespectatorilor pentru găsirea soției, care dispăruse miraculos de acasă. A fost arătată și o folografie a dispărutei. Liviu Toancă tocmai participase, la Cernavodă, la o cercetare la fața locului, unde scoseseră din canal segmente din cadavrul unei femei. A făcut legătura cu datele din știre și a pornit cercetările.

A aflat că femeia era din Cernavodă, dar locuia în Focșani și, cel mai important, a aflat că bărbatul era asistent medical și cu doi ani de facultate. Ca să nu mai complic lucrurile, Liviu a plecat imediat la Focșani și, împreună cu cei de acolo, a constatat că previziunile lui s-au adeverit. Într-o seară, venit beat de la crâșmă, suspectul i-a dat soției o lovitură puternică cu fierul de călcat în cap, apoi văzând că e moartă, a secționat-o, a tranșat-o, a pus-o în saci și viscerele care erau mai greu de recunoscut ca fiind umane le-a aruncat într-o apă curgătoare, iar restul le-a adus în valiză și le-a aruncat în canal la Cernavodă, unde a venit, chipurile să-și caute soția", a mai relatat fostul polițist.