CCR: Legea care reglementează executarea pedepsei la domiciliu este neconstituțională

Curtea Constituțională a admis miercuri sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu legea care reglementează executarea pedepsei la domiciliu, instanța supremă semnalând, între altele, că actul normativ nu cuprinde o reglementare propriu-zisă a regimului detenției la domiciliu și a modalității de supraveghere a persoanei condamnate care execută pedeapsa prin detenție la domiciliu.

CCR arată, într-un comunicat de presă, că a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile articolului unic pct.2-5 și pct.10 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt neconstituționale.

"În motivarea soluției pronunțate, Curtea a reținut că reglementarea unor norme imprecise privind dispunerea măsurii detenției la domiciliu, ca modalitate de individualizare a executării pedepsei cu închisoarea, afectează nu numai caracterul previzibil al legii, ci și scopul acesteia, acela de a institui măsuri de natură judiciară, alternative de executare a pedepsei privative de libertate. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile articolului unic pct.2, 3, 4 și 5 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.254/2013 nu respectă cerințele de calitate a legii, încălcând prevederile art.1 alin.(5) din Constituție. Referitor la dispozițiile articolului unic pct.10 din legea supusă controlului, Curtea a reținut că acestea creează incertitudine în procesul de aplicare a legii cu privire la autoritatea competentă să dispună liberarea condiționată, încălcând art.1 alin.(5) din Constituție, din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate a normei legale", arată CCR.

Instanța supremă a sesizat CCR în 8 iunie asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care introduce un regim de detenție la domiciliu pentru condamnările de până la un an de închisoare, inclusiv pentru cei condamnați pentru corupție, excepție făcând faptele cu violență.

"Contrar denumirii («regimul detenției la domiciliu») și contrar exigențelor constituționale privind previzibilitatea legii, art. 381 nu cuprinde o reglementare propriu-zisă a regimului detenției la domiciliu și a modalității de supraveghere a persoanei condamnate care execută pedeapsa prin detenție la domiciliu. Unica dispoziție care privește regimul detenției la domiciliu este inclusă în art. 381 alin. (3), prin care se stabilește că prevederile art. 221 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Or, aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 221 C. proc. pen. nu se poate realiza în cursul executării pedepsei, conținutul dispozițiilor art. 221 C. proc. pen. fiind incompatibil cu domeniul executării pedepselor. În primul rând, art. 221 C. proc. pen., care reglementează conținutul măsurii preventive a arestului la domiciliu, stabilește competențe pentru judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanța învestită cu judecarea cauzei, nici judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară și nici instanța învestită cu judecarea cauzei neputând prelua competențe în cursul executării pedepsei. În al doilea rând, obligația prevăzută în art. 221 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. - constând în prezentarea în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat - este intrinsec legată de existența unui proces penal pe rol, neputând fi dispusă în cursul executării pedepsei și neputând fi aplicată în mod corespunzător în cursul executării pedepsei. În al treilea rând, înlocuirea cu măsura arestării preventive, reglementată în art. 221 C. proc. pen., nu poate fi aplicată în mod corespunzător în cursul executării pedepsei", subliniază instanța supremă în sesizarea transmisă CCR.

De asemenea, pct. 5, cu referire la art. 381 alin. (1), exceptează de la executarea pedepsei prin detenție la domiciliu persoanele condamnate pentru fapte comise "cu violență". "Așa cum s-a susținut în Hotărârea nr. 2 din 26 aprilie 2018 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, referirea la faptele comise «cu violență» nu permite identificarea, în mod exact, a sferei faptelor exceptate de la executarea pedepsei prin detenție la domiciliu", se arată în document.

Potrivit sesizării, pct. 5, cu referire la art. 381 alin. (2), stabilește că "prevederile alin. (1) se aplică și persoanelor condamnate care mai au de executat 18 luni până la împlinirea fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată din pedeapsa inițială a închisorii mai mare de un an. "Sub un prim aspect, din referirea la aplicarea "prevederilor alin. (1)" nu rezultă, cu claritate, dacă persoanele condamnate pentru fapte comise "cu 5 violență" sunt exceptate sau nu sunt exceptate de la beneficiul dispozițiilor art. 381 alin. (2). Sub un al doilea aspect, art. 381 alin. (2) nu furnizează elemente suficiente cu privire la modul de calcul al fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată, în sensul că nu se precizează care este influența dispozițiilor art. 551 referitoare la "compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare asupra calculului fracției minime obligatorii. Sub un al treilea aspect, art. 381 alin. (2) nu reglementează situația persoanelor care au de executat mai puțin de 18 luni până la împlinirea fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată (de exemplu, persoanele condamnate la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni)", spune instanța supremă în sesizarea transmisă CCR.

ICCJ mai reclamă faptul că pct. 10 (art. 97) modifică procedura de acordare a liberării condiționate, în contradicție cu dispozițiile art. 587 C. proc. pen. Astfel, prin dispozițiile art. 97, în forma modificată, competența de a dispune liberarea condiționată este atribuită judecătorului de supraveghere a privării de libertate, iar prin dispozițiile art. 587 C. proc. pen., nemodificate, liberarea condiționată este menținută în competența instanței (judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere).

Camera Deputaților a adoptat în 6 iunie modificările la proiectul de lege privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, introducând un regim de detenție la domiciliu pentru condamnările de până la un an de închisoare, inclusiv pentru cei condamnați pentru corupție, excepție făcând faptele cu violență.

Potrivit unui amendament propus de PSD, "regimul semideschis se aplică inițial persoanelor condamnate pentru fapte comise fără violență la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depășește 13 ani, respectiv persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 3 ani pentru fapte comise cu violență".

De asemenea, persoanele condamnate la o pedeapsă cu închisoare de până la un an, și care nu a comis fapte cu violență, realizează arestul prin detenție la domiciliu.

Totodată, regimul deschis se aplică inițial persoanelor condamnate pentru fapte comise cu violență la pedeapsa închisorii de cel mult un an, respectiv pentru fapte comise fără violență la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 3 ani.

O altă modificare a grupului PSD spune că persoanele care mai au de executat 18 luni până la împlinirea fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată din pedeapsa inițială a închisorii mai mare de un an beneficiază tot de arest la detenție.

De asemenea, pentru fiecare lucrare științifică publicată sau invenție și inovație brevetată, se consideră 20 de zile executate din pedeapsă.

"Caracterul științific al lucrărilor elaborate de către deținuți este stabilit, potrivit dispozițiilor legale, de către Consiliul Național al Cercetării Științifice, denumit în continuare CNCS, cu sprijinul logistic al Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, denumită în continuare UEFISCDI", se arată în textul modificărilor.

O altă modificare adoptată îi aparține deputatului UDMR Marton Arpad și prevede că persoanele condamnate au dreptul de a participa la înhumarea sau incinerarea soțului sau soției, a unui copil, părinte, frate sau soră ori bunic sau bunică pe o perioadă de cel mult 5 zile, iar donducerea penitenciarului va asigura pază pe toată durata permisiunii de ieșire pentru condamnatul cu privire la care apreciază că prezintă un pericol pentru ordinea publica în cazul ieșirii din penitenciar.

Persoanele condamnate pot fi învoite și în caz de motive umanitare. Învoirea din motive umanitare se poate acorda pentru soluționarea unor probleme sociale, medicale sau pentru sprijinirea familiei, precum și în caz de calamitate.

Sursa: Digi24.ro