Serialul "Epoleți de azur"

Catastrofa aeriană de la Tuzla. Momente de un rar dramatism…

Luni, 08 Iulie 2019
1891
S-au împlinit, recent, 9 ani de la catastrofa aeriană de la Tuzla, în care și-au pierdut viața 12 militari, majoritatea tineri cu vârsta medie până în 30 de ani. Accidentul de zbor petrecut atunci a fost calificat drept cel mai grav din istoria aviației militare române după Primul Război Mondial. 


La manșa avionului AN-2, căruia piloții îi mai ziceau "Bunic", aparținând Școlii de Aplicație a Forțelor Aeriene de la Boboc, se aflau căpitanul Ștefăniță Daniel Bălșanu, pilot prim, și locotenentul Lavinia Guiță, pilot secund. Alături de ei a urcat și comandorul Nicolae Jianu, comandantul Școlii de aviație, care se afla în concediu pe litoral. În avion erau și opt parașutiști de la Centrul Militar de Scafandri din Constanța, antrenați pentru misiuni speciale și care urmau să execute un salt de antrenament. În total, 14 militari. 
La ora 17.41, după procedurile specifice de control și a obținerii aprobării pentru decolare, echipajul a dat comanda de ridicare a roții din spate, bechia, avionul continuând rulajul pe roțile din față. La viteza de 110-120 km/h, piloții au tras de manșe și au zburat paralel cu pista timp de câteva secunde, după care avionul a cabrat puternic până la 60-70 grade. La înălțimea de 40 metri față de sol, "Bunicul" s-a angajat pe partea dreaptă, începând să piardă înălțime. Șeful de echipaj a acționat comenzile palonierului în încercarea de a readuce avionul în axul pistei. A reușit revenirea din cabraj, dar a urmat imediat o cădere liberă pe verticală de la aproximativ 15 metri. 


Un incendiu devastator 


Descrierea evenimentului a fost foarte bine făcută în presa de atunci. 
"În momentul impactului cu solul, avionul s-a rupt în mai multe părți, inclusiv aripile și trenul de aterizare. Conductele cu benzină ce fac legătura dintre rezervoarele din aripi și motor, conducte ce trec prin spatele scaunelor pe care stăteau parașutiștii, s-au rupt și ele, generând un incendiu violent. S-au produs mai multe spărturi, din care una în cupola cabinei de pilotaj și alta chiar lângă ușa de acces în cabina cargo. Racordurile conductelor de carburant au cedat și benzina s-a pulverizat peste persoanele din cabina de pasageri, amplificând incendiul, ce s-a extins exploziv și a cuprins rapid tot avionul. Toți cei aflați în acea după-amiază pe aerodromul Tuzla au început să alerge spre avion pentru a-și salva colegii. 
Comandantul de echipaj Bălșanu și-a revenit rapid din șoc și a părăsit cabina printr-o spărtură apărută deasupra lui. 
Parașutistul Marius Nazare, din Forțele Navale, a reușit să părăsească compartimentul cargo printr-o spărtură a fuselajului, numai după ce și-a desfăcut parașuta de rezervă, fiind ajutat de colegii săi de la sol. 
Ajunși la locul catastrofei, cei aflați la punctul de îmbarcare au reușit, după încercări repetate, să extragă din epava în flăcări pe parașutistul Liviu Antim, din Forțele Navale, aflat pe scaunul din stânga lui Nazare, înainte ca incendiul să facă imposibilă orice acțiune de salvare. 
În momentele dramatice pe care le-au trăit, înainte de părăsirea aeronavei, maistrul militar Marius Nazare l-a ajutat pe locotenentul Liviu Antim, aflat pe scaunul din stânga lui, să ajungă în vecinătatea spărturii din fuselaj, unde acesta din urmă a rămas înțepenit din cauza fracturilor pe care le suferise și a parașutei, a cărei siguranță s-a blocat, și, cu toate eforturile colegilor săi de a-l scoate de acolo, nu s-a putut elibera și păși în afară decât după ce o parte a parașutei și echipamentului de pe el au ars. 
Locotenent Lavinia Guiță, copilot, a reușit să iasă din avion prin spărtura din cupolă, dar, din cauza monoxidului de carbon și incendiului care a cuprins-o, nu a reușit să se îndepărteze decât la aproximativ un metru de partea dreaptă a cabinei de pilotaj, unde a decedat. Parașutiștii, ajunși primii la locul catastrofei, în partea stângă spate a aeronavei, n-au putut să o vadă și nici nu și-au imaginat în acele momente că cineva ar fi putut ieși prin partea dreaptă, unde nu se afla nicio ușă de acces. Din cauza flăcărilor imense și fumului, a căror intensitate oscila, avionul era rareori vizibil, iar temperatura mare degajată de incendiu a determinat îndepărtarea acestora repetată de locul accidentului, o parte dintre ei suferind arsuri la mâini în timp ce încercau să-i salveze pe Marius Nazare și Liviu Antim. 
Toți ceilalți zece militari, din care, doi din Forțele Aeriene și opt din Forțele Navale, au decedat în avion prin inhalare cu monoxid de carbon și incendiere". 
Alți doi au decedat în drum spre spital. 


Cauza prăbușirii avionului 


În rezoluția Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, se arată că: "Prăbușirea avionului militar de tipul AN-2, în data de 5 iulie 2010, pe Aerodromul Tuzla, județul Constanța, s-a produs din cauza ruperii levierului de comandă, iar propagarea fisurilor ar fi putut fi generată de suprasolicitarea lanțului longitudinal ca urmare a încărcăturii apropiate de masa maximă. Greutatea maximă admisă la decolare a acestui tip de avion este de 5.500 de kilograme. Greutatea concretă la decolare a avionului AN-2 la data de 5 iulie 2010, ora 17.04, a fost de 5.260 kg, din care 3.300 kg o reprezenta greutatea avionului gol, așa cum rezultă din fișa de cântărire, 221 kg era greutatea echipajului, 1.133 kg era greutatea pasagerilor, iar restul era dat de greutatea carburantului, lubrifianților și materialelor de la bord". 


Înaintați în grad "post mortem" 


Cei 12 militari care au decedat în urma catastrofei aeriene de pe aerodromul Tuzla sunt: comandor Nicolae Jianu (49 ani), comandantul Școlii de aviație de la Boboc, locotenent-comandor Cătălin Vincențiu Antoche (34 ani), locotenent Lavinia Guiță (26 ani), locotenent Liviu Antim (27 ani), Mm1 Răzvan Rângheț (43 ani), Mm2 Florin Claudiu Cișmașu (34 ani), Mm2 Cătălin Rădoi (36 ani), Mm3 Băduț Papuc (29 ani), fruntaș Constantin Vlăduț Sărman (26 ani), fruntaș Marius Cătălin Chioveanu (22 ani), fruntaș Cosmin Furtună (28 ani), soldat Cosmin Florescu (25 ani). 
Ei și-au găsit sfârșitul în acea zi neagră de 5 iulie 2010. Au fost înaintați în grad "post mortem", iar numele lor au fost trecute pe frontispiciul monumentului ridicat la Tuzla. An de an, pe data de 5 iulie, aviatorii de la Tuzla depun coroane de flori în memoria bravilor noștri camarazi! 


Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE, ARPIA - Filiala Constanța




Pagina a fost generata in 0.2036 secunde