Aviaţia a mai pierdut un pilot de excepţie. Comandorul Dumitru Cristian a zburat spre Eternitate

1824
Aviaţia română a pierdut un pilot de excepţie, cu experienţă de mii de ore de zbor. Comandorul aviator Dumitru Cristian a încetat din viaţă, săptămâna trecută, cu doar patru săptămâni înainte să sărbătorească nouă decenii de viaţă. Acesta a fost înmormântat duminică, 19 septembrie, cu onoruri militare. Necrologul a fost rostit de căpitan – comandor de aviaţie (r) Nelu Enache, de la ARPIA Filiala Constanţa.



„Şi-a luat zborul spre Eternitate un om de excepţie, unul dintre cei mai buni aviatori pe care i-a avut Aviaţia românească. Comandorul Dumitru Cristian a zburat pe 17 tipuri de aeronave, a trecut prin pericole nenumărate, a scăpat din accidente terifiante şi a salvat oameni în misiunile duse la îndeplinire”, povesteşte Nelu Enache. Toată viața de pilot militar a comandorului Dumitru Cristian se concretizează în 6.457 de ore de zbor cu 16.940 de aterizări, din care 963 de ore pe avioane clasice, 2.594 de ore de zbor pe avioane cu reacţie subsonice, 508 ore de zbor pe avioane cu reacție supersonice şi 2.395 de ore de zbor cu elicoptere.

Cu părinţi ardeleni la origine, Dumitru Cristian s-a născut la 28 octombrie 1931 în cartierul Tăbăcărie din Constanţa, fiind ultimul din cei şase copii. Ca orice copil crescut la malul mării, visa să devină marinar, să navigheze pe mările şi oceanele Terrei. Dorinţa de a naviga în jurul lumii a pălit atunci când a văzut avioanele „Hidro” care decolau şi amerizau pe Lacul Siutghiol. Ore în şir urmărea curios acele avioane cum se ridicau în aer şi cum amerizau pe luciul apei. Mai ales punerea lor pe apă era spectaculoasă şi îşi închipuia ce măiestrie aveau piloţii care făceau asta. După mulţi ani de zbor ca pilot militar avea să înţeleagă şi el acele taine ale avioanelor.

„După împlinirea vârstei de 10 ani, pe toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Dumitru Cristian a văzut avioanele care decolau şi aterizau pe aerodromul numit „Tir şi bombardament” de la Mamaia Sat, atât ziua, cât şi noaptea. Zborul lor către aerodrom era pe deasupra casei lui, unele zburau atât de aproape că siluetele lor uriaşe precum şi zgomotul motoarelor îi creau o emoţie puternică şi o mare dorinţă de a zbura, un imbold puternic de a pilota şi acele avioane. Atunci a ştiut că va fi aviator”, spune Nelu Enache despre cel care i-a fost comandant de unitate.

Mii de zboruri

După absolvirea Liceului Comercial din Constanţa, în primăvara anului 1950, tânărul Dumitru Cristian s-a înscris la cursurile teoretice, cursuri premergătoare obţinerii brevetului de pilot de turism sportiv. După curs, a fost transferat la Şcoala de Zbor fără Motor de la Iaşi, apoi a urmat Şcoala de Zbor cu Motor de la Alexandria, Şcoala Militară de Ofiţeri Naviganţi nr. 1.

La 5 august 1952, după executarea a trei zboruri de control, acrobaţie, trageri în poligon şi zbor pe traiect, a fost brevetat pilot de război, iar, la 23 august 1952, a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri Naviganţi nr. 1 şi a fost înaintat la gradul de locotenent. Prima repartiţie a fost la Regimentul 125 Aviaţie Vânătoare, dislocat pe aerodromul Clinceni. Au urmat sute, mii de zboruri, unele cu peripeţii şi incidente. „În ianuarie 1955 a fost încadrat comandant de patrulă pe Escadrila specială de pe Aerodromul Focşani. Pe 1 noiembrie 1959, căpitalul Dumitru Cristian obţine titlul de pilot militar clasa I, pe avionul cu reacţie supersonic MIG-15, iar Regimentul 172 Aviaţie Vânătoare îşi schimbă denumirea în Regimentul 57 Aviaţie Vânătoare Mihail Kogălniceanu, în prezent Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu. Pe 6 ianuarie 1960, este numit comandantul Escadrilei a 3-a, iar, în anul 1965 a fost numit în funcţia de navigator al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare Mihail Kogălniceanu. În perioada 1970 – 1972, a urmat Academia Militară, secţia Facultatea de Aviaţie”, rememorează comandorul Nelu Enache.

În slujba oamenilor

Pe 15 iunie 1976, au fost puse bazele structurii unei escadrile de elicoptere pentru deservirea platformei de foraj marin, în cadrul R 57 Mihail Kogălniceanu. „În noaptea de 18 spre 19 octombrie 1976, nava comercială albaneză «Matt» s-a lovit de stânci la intrarea în Portul Constanţa şi s-a rupt în două. Cei 22 de marinari aflaţi la bord au fost salvaţi de elicopterul Puma comandat de colonelul Dumitru Cristian, în condiţii extreme, cu o intensitate a vântului la limita maximă admisă. În aprilie 1977, echipajul aceluiaşi elicopter comandat de colonelul Dumitru Cristian execută o misiune de salvare a trei pescari surprinşi de furtună pe mare şi duşi în derivă către est, la aproximativ 60 km de ţărm. Căutarea s-a executat la 2 – 300 metri înălţime până la Insula Şerpilor şi înapoi către sud, unde au fost găsiţi. Au fost ridicaţi cu troliul la bord şi aduşi la ţărm. Pe 19 februarie 1981, cargoul «Akra Aktion», sub pavilion Grecia şi încărcat cu peste 3.500 tone de laminate, a fost surprins de o furtună puternică şi a eşuat pe un banc de nisip, la câteva sute de metri de plaja de la Vama Veche. Cei 21 de membri ai echipajului au fost salvaţi de elicopterul Puma pilotat de comandantul de regiment colone Dumitru Cristian”, mai aminteşte Nelu Enache.

A ieşit la pensie la cerere, pe 7 decembrie 1981, predând simbolic ştafeta fiului său, care începea cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie – Naviganţi.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.7583 secunde