X
X
Mai multe ştiri online:
Serialul "Epoleți de azur"

Aventurile pilotului Ciobanu! Amerizare forțată pe lacul Siutghiol

Ştire online publicată Vineri, 25 Octombrie 2019. Autor: Cuget Liber Online.
Prezentăm, în episodul de astăzi al serialului "Epoleți de azur", o întâmplarea reală, petrecută în data de 25 octombrie 1952, pe lacul Siutghiol. Din fericire, pilotul Florin Ciobanu a scăpat cu viață, teafăr și nevătămat. Trăiește și astăzi! Alți piloți, în aceleași condiții de eroare a aprecierii înălțimii față de luciul apei, și-au pierdut viața… 


M-am oprit cam în dreptul hotelului Rex, dar pe partea cu lacul, și am căutat un loc ideal pentru a surprinde în obiectivul aparatului foto globul roșiatic al soarelui de octombrie ce cobora lent spre asfințit. Prin vizorul setat manual și lentilele Nikon, am înregistrat pe retina ochiului o imagine aș zice ireală, cu razele soarelui răsfrânte peste apa lacului Siutghiol ce-mi apărea plată, lucioasă, ca o oglindă. Și atunci, brusc, asociez liniștea calmă a apei cu un eveniment de zbor petrecut pe 25 octombrie 1952. În centrul fotografiei, tânărul locotenent-aviator Florin Ciobanu stătea drept, în picioare, pe flapsul hidroavionului ce intra, încet, încet, "la apă"… 


"Ai grijă la decolare!" 
Acea zi de toamnă era însorită, cu un cer senin, vizibilitate foarte bună și cu vânt ușor dinspre mare, numai bună de zbor. Locotenentul Florin Ciobanu a mers împreună cu instructorul la locul de staționare al hidroavionului, loc numit "la debarcader". Doar el urma să zboare în acea zi de sâmbătă, conform planificării, între orele 10-14. Au trecut pe lângă ghereta de lemn ridicată pe niște stâlpi la patru-cinci metri de sol, căreia piloții îi mai spuneau "prepeleac", construcție ce îndeplinea rolul de Punct de Conducere al Zborului (PCZ). 


Cei doi, pilotul și instructorul, l-au întâlnit pe maiorul Vasile Ion înainte de a păși pe debarcader. Maiorul se pregătea să urce în "prepeleac" pentru a conduce zborul. Au salutat și maiorul Vasile i s-a adresat lui Florin: "Tinere, ai grijă la decolare. Nu intra prea mult pe mare. Când vii la amerizare, te uiți la mine că-ți fac semne dacă e bine sau mai trebuie să lucrezi cu manșa". 
Au ajuns la hidroavion, unde i-a întâmpinat mecanicul Ioan Ștefan. Locotenentul a trecut la verificarea exterioară a hidroavionului. În fața elicei a privit înclinarea, poziția aripilor și a flotoarelor, să nu fie vreunul spart. A pus mâna pe pârghia de deasupra cabinei prin acționarea căreia se pliau aripile și s-a convins că era asigurată. Apoi a verificat starea motorului, să nu fie scurgeri de ulei și, în final, elementele de comandă: flapsuri, eleron, trape etc. 


Florin a privit către "prepeleac", unde maiorul urcase deja, și a pornit motorul. A urmărit turația, aparatura de navigație și s-a așezat mai bine în scaun, cu parașuta sub el. A dat drumul la frâne. Scaunul era decupat în partea din spate în așa fel că, atunci când pilotul se așeza pe scaun, parașuta intra în acel locaș de dedesubt… 


Nu auzise nici de unitate, nici de hidroavion! 
În decembrie 1950, după obținerea notelor de trecere, Florin Ciobanu a îmbrăcat haina de elev aviator al Școlii de pilotaj de la Focșani, pe care a absolvit-o în august 1952 cu gradul de locotenent-aviator. Pe perioada școlii, a zburat aproximativ un număr de 40 ore pe avioanele Po-2, IAR-813 și Focke-Wulf 58 B. A cerut garnizoanele Brașov, București și Ploiești, dar a primit repartiția la Escadrila 347 Hidroaviație de la Palazu Mare - Constanța, unitate de care nici nu auzise, iar de hidroavion nici atât. 
Din promoția lui, s-a regăsit la hidroaviație cu încă trei colegi: locotenentul Remus Munteanu, de la Școala de pilotaj Tecuci, locotenentul Stelian Zaharia și locotenentul Traian Crețu, de la Școala de pilotaj Focșani. 


Posibile erori de apreciere 
Hidroavionul a început rulajul pe lângă geamandură și a intrat pe direcția Est, direcția de decolare. Lacul Siutghiol era liniștit, cu valuri mici, ca o perdea albă. Florin rememora toate etapele ce le învățase până atunci, ținea strâns manșa și avea picioarele fixate bine pe pedalele palonierului. Urmărea atent vitezometrul. La 120 km/h, a tras ușor de manșă și hidroavionul s-a desprins de luciul lacului. 


Mai întâi trebuia să facă două tururi de pistă, așa că în zborul de urcare a intrat în virajul unu, dincolo de Cazino Mamaia, a redresat la înălțimea de 300 metri, în dreptul hotelului Rex. Venind dinspre mare, a făcut virajul doi, a continuat zborul pe uscat până deasupra sondelor de la Ovidiu, unde a executat virajul trei și apoi, deasupra localității Cocoșu (astăzi Poiana), a atins virajul patru pilotând hidroavionul pe direcția Est, direcția de amerizare. 


A văzut "prepeleacul" și l-a văzut pe maior cum îi făcea semne cu mâna deasupra capului să continue zborul. Nu aveau legătură radio, iar turul de pistă dura aproximativ cinci-șase minute… 


După încă un zbor în tur de pistă, a virat dreapta, a urcat la 400 metri înălțime și a intrat pe mare, exact deasupra digului de la Mamaia. La un moment dat, parcă a simțit un ușor vânt de coadă. A continuat totuși zborul până la o distanță de 20 km față de țărm, punct în care a făcut un viraj de 180 grade, orientând botul hidroavionului pe direcția Vest. Între timp, la țărm, situația meteo s-a schimbat. Soarele urcase sus pe cer, sulițele lui băteau ora prânzului, vântul căzuse la zero, iar apa lacului era plată, lucioasă, ca o oglindă. Așa cum o vedeam eu acum prin obiectivul aparatului foto și care putea da erori în aprecierea piloților ce zburau deasupra unui luciu de apă. Mult mai târziu, elicopterul EC-135 SMURD-348 pilotat de comandorul Petre Corneliu Cătuneanu s-a prăbușit pe 15 decembrie 2014 aproximativ în același loc și aceleași condiții: lacul oglindă. Au decedat toți cei de la bord. 


Spre luciul apei cu 170 km/h, în picaj… 
Maiorul Vasile privea cu îngrijorare luciul apei, știa că e o problemă gravă, dar, neavând legătură radio cu pilotul, n-avea ce face. Aștepta, la fel ca ceilalți, venirea hidroavionului la amerizare. Când apa lacului e netedă, ca oglinda, pilotul nu poate aprecia corect înălțimea de zbor.


Florin a simțit în zbor că se schimbase ceva și a turat motorul la maxim, a mărit viteza și a venit în priză directă la amerizare, pe direcția Vest. De sus a văzut apa lacului netedă, lucioasă, ca o oglindă ce-i trimitea în ochi lumina puternică a soarelui. În față, hangarele vechi, culoarul de amerizare și barca de salvare. Dar nu mai avea timp să execute toată procedura. A intrat în palierul de coborâre, a scos flapsul și a modificat poziția trimerului. Tânărul pilot era concentrat pe comenzi. A tras de manșă ca să țină hidroavionul în zbor orizontal. Trimerul pe neutru. Având putere mare la motor, efortul pe manșă nu a avut efect, practic, prin manevrarea manșei, hidroavionul nu s-a redresat. Venea spre luciul apei cu 170 km/h, în picaj… 


Hidroavionul a luat contact brusc cu apa la un unghi de aproximativ 45 de grade. Doar aripile mari și flotoarele au mai atenuat din impact. Tânărul pilot, conștient și speriat, a tras cu un ultim efort de manșă. A tras din instinct, cum fac toți piloții înainte de prăbușire. Un sfert din flotorul drept s-a pliat când a lovit apa, iar un montant, bară de fier ce susținea flotorul, a trecut milimetric de spatele lui. Hidroavionul s-a stabilizat în mijlocul lacului, lateral de balizaj, în poziție verticală. Florin a fost lovit cu capul de colimator, apoi aruncat în planul stâng. I-au venit în cap harnașamentele din interior și s-a văzut deodată captiv într-o cabină care lua apă. A început să se zbată ca un pește prins în năvod, avea picioarele blocate, iar sângele îi curgea pe frunte și pe brațul stâng. S-a răsucit să iasă prin spate, dar nu a reușit. A lovit cu picioarele cupola până a reușit s-o spargă. Prin gaura creată a ieșit pe flaps, moment în care i s-a desprins și butelia de la vesta de salvare. Nu mai putea să sară în apă. 


Reevaluat ca pilot de o comisie medicală 
Imediat, șalupa de intervenție a venit lângă hidroavion și mai mulți oameni l-au tras în barcă pe pilot. L-au dus la mal, direct la infirmerie. 


Florin Ciobanu a fost reevaluat ca pilot de o comisie medicală și, după o lună de zile, a revenit la unitate. Și-a continuat zborul pe hidroavioane avându-l instructor pe maiorul Constantin Gheorghe. Hidroavionul HE-114 numărul 26, avariat, nu a mai putut fi reparat niciodată și a fost dezmembrat. 
În toți anii cât a zburat la Escadrila 347 Hidroaviație de la Palazu Mare - Constanța, Florin Ciobanu a amerizat pe toate lacurile din Dobrogea precum și pe Dunăre. 
Căpitan-comandor aviație (rtr.) Nelu ENACHE, ARPIA - Filiala Constanța




Distribuie :

Top ştiri din ultimele 7 zile

Politică-Administrație
Luni, 14 septembrie Foto : Marian Vasiliev: "Prima parcare subterană va fi inaugurată pe 1 Decembrie 2021!" 31496 vizite, 0 comentarii Marian Vasiliev: "Prima parcare subterană va fi inaugurată pe 1 Decembrie 2021!"
Social
Luni, 14 septembrie Foto : Atenţie, constănţeni! Bulevardul Tomis va deveni cu sens unic din 1 octombrie 3990 vizite, 0 comentarii Atenţie, constănţeni! Bulevardul Tomis va deveni cu sens unic din 1 octombrie
Cultură-Educație
Miercuri, 16 septembrie Foto : Doliu la Teatrul de Stat! A încetat din viaţă actorul Alexandru Mereuţă 1488 vizite, 0 comentarii Doliu la Teatrul de Stat! A încetat din viaţă actorul Alexandru Mereuţă
Eveniment
Marti, 15 septembrie Foto : GALERIE FOTO / Liberalul Marian Iordache, condus pe ultimul drum de medgidieni 1268 vizite, 0 comentarii GALERIE FOTO / Liberalul Marian Iordache, condus pe ultimul drum de medgidieni
ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.4655 secunde