„Am un an de abstinență, dar vreau să mă droghez, simt că am o viață plictisitoare!”

De un an, nu a mai băgat bani la „păcănele” și nici nu s-a mai drogat. Dar chiar și după atâta timp, încă mai simte nevoia „să iasă din normal”, povestește un tânăr de 27 de ani, vechi consumator de droguri și împătimit vizitator al sălilor de jocuri de noroc.

Drogurile combinate cu patima jocurilor de noroc nu reprezintă o noutate pentru psihologii specializați în domeniul dependențelor. Este ceva obișnuit, afirmă psihologul Mariana State, ca dependenții să aibă mai multe vicii: alcool, fumat, jocuri de noroc, droguri, patima vitezei etc. Pentru Cosmin A., faptul că s-a afundat în consumul de stupefiante, după ce încă din liceu descoperise „păcănelele”, a fost prea mult și era la un pas de a se distruge. Astăzi, tânărul este abstinent. Mărturisește că nu a mai luat droguri din toamna anului trecut, dar nu înseamnă că pericolul a trecut. Este conștient de acest aspect, ba chiar spune că nu trece zi în care să nu-și amintească de felul în care se simțea când era fumat. „Sunt dependent de zece ani, dar în urmă cu un an am decis să mă las. Pot spune că mă simt bine, dar sunt momente când mintea se duce într-acolo, spre consum. Uneori, când stau și mă plictisesc, mă gândesc să mă duc la o sală de jocuri; alte dăți, sunt în oraș și zic că este prea devreme să mă întorc acasă și ce ar fi să merg puțin la aparate, așa, de distracție, să treacă timpul. Când sunt la petreceri, mă gândesc că vreau să simt aceeași senzație pe care o aveam când mă drogam. Caut aceea senzație, așa că am ajuns să beau mai mult. Sau intru într-o stare proastă, pentru că încep să mă gândesc să vreau să fac ceva, să ies din normal. Nu există săptămână, chiar și după un an de abstinență, în care să nu îmi vină în minte, fie și pentru cinci minute, că vreau să consum pentru că viața mea este plictisitoare, față de cum era înainte”, povestește Cosmin.

„Nimic nu se compară cu senzațiile pe care le aveam când mă drogam!”