Vor mai rămâne în viață porturile maritime și fluviale, dacă ajung la Fondul Suveran?

Pe data de 8 martie 2019, Ministerul de Finanțe a pus în dezbatere publică proiectul de hotărâre de guvern privind organizarea și funcționarea mult contestatului Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții SA. Atât în mediul politic, cât și în cel de afaceri, proiectul este perceput ca o afacere dubioasă, comparabilă cu megaescrocheriile derulate sub umbrela Fondului Proprietății Private. 

Să ne amintim că, în anul 1992, Guvernul Văcăroiu a dat pe mâna FPS, o structură aservită politic, unitățile din industrie, agricultură, transporturi, construcții, turism și comerț. Știți bine ce a urmat! La cârma unităților economice, în adunările generale, în consiliile de administrație și în conducerile executive au fost puși oamenii Partidului Social Democrat. Funcțiile de conducere se transformaseră în sinecuri. Unii dintre activiștii partidului de guvernământ figurau în zece AGA și consilii de administrație. 

Companii profitabile ale statului au fost nu doar prost administrate, cât mai ales devalizate, pentru a fi falimentate și vândute pe doi bani, prin licitații cu dedicație.

Sub administrarea FPS a dispărut fără urmă o flotă de 301 nave, au dispărut ramuri industriale întregi, de am ajuns să vorbim astăzi despre reindustrializarea României. 

Potrivit proiectului social-democrat, Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții va fi o societate de investiții financiare pe acțiuni, având ca acționar unic statul român. Capitalul ei social, în valoare de 19,111 miliarde de lei va cuprinde un aport în natură (reprezentat de pachetele de acțiuni pe care statul le deține la 28 de societăți și pe care le transferă la FSDI), precum și dintr-un aport în numerar în valoare de 9 miliarde de lei.

Printre cele 28 de societăți ce vor fi incluse în portofoliu, se numără companii strategice pentru economia românească, la care statul român este acționar majoritar: Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile, Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale, Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime; Societatea Națională Nuclearelectrica, Oil Terminal, Romgaz, Hidroelectrica și altele.

Guvernanții și ignoranța anumitor aspecte

Se remarcă faptul că au fost incluse toate companiile din transportul pe apă, singurul sector de transport care mai funcționează la parametri normali, în România. De ce? Pentru că aceste companii sunt profitabile și deosebit de atractive pentru investitori. 

Guvernanții români ignoră cu bună știință un aspect esențial: menirea companiilor care administrează infrastructura de transport naval nu este să facă profit de dragul profitului, ci pentru a-l reinvesti în întreținerea și dezvoltarea infrastructurii porturilor și canalelor navigabile, în asigurarea adâncimilor optime de navigație, în dotarea cu nave tehnice moderne și așa mai departe. 

Dacă Guvernul vrea bani pentru investiții în industrie, comerț, infrastructură și sturt-up-uri, cum se afirmă în proiectul de hotărâre de guvern, de ce nu apelează la zecile de miliarde de euro pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziția României?

Oare de ce inițiatorii preferă înființarea controversatului FSDI, în loc să recurgă la instrumentul parteneriatului public-privat, care poate fi folosit punctual pentru fiecare investiție rentabilă și sustenabilă, în parte? 

Inițiatorii nu răspund la întrebarea: de ce trebuie ca statul să își sporească implicarea în economia reală? Timp de 27 de ani, toate guvernele au acționat pentru reducerea sectorului de stat din economie, prin privatizări de societăți comerciale și vânzări de active. Din ce motive s-a schimbat macazul politicii economice? Au descoperit guvernanții că statul e un bun administrator, un bun investitor?

Iată o altă întrebare: de ce se dorește înființarea unei noi entități, când există Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), fostul FPS? La sfârșitul anului 2016, în administrarea acesteia se aflau 515 societăți. Dintre acestea: 277 sunt privatizabile (din care 7 au capital majoritar de stat) și 238 sunt neprivatizabile. Cu numai trei privatizări realizate în 2016, AAAS aproape că a uitat de ce a fost înființată, iar mulțimea insolvențelor și falimentelor din portofoliul ei spune totul despre capacitatea ei administrativă.

Doamnă prim-ministru Vasilica Dăncilă, n-ar fi mai bine ca această instituție să fie transformată în Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții, să i se încredințeze misiunea de a face investiții rentabile și sustenabile, folosind resursele de care dispune deja și pe cele ce le va atrage din dividende și vânzările de acțiuni?

În ediția viitoare vom continua analiza acestui controversat proiect economic.