Românii s-au ales cu praful de pe toba marilor proiecte internaționale

În esență, Inițiativa celor Trei Mări este un forum de dezbateri, la nivel prezidențial, din care fac parte cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între mările Adriatică, Baltică și Neagră (Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia).

Obiectivele ei sunt: întărirea relațiilor dintre economiile statelor membre și reducerea decalajului de dezvoltare. În acest scop, vor trebui dezvoltate conexiunile dintre cele 12 țări în următoarele domenii: energie, transporturi și digitalizare.

Pentru modernizarea, până în anul 2030, a infrastructurii de transport ar fi necesare cam 290 de miliarde euro, din care: 165 miliarde euro pentru reabilitarea infrastructurii de transport rutier, 100 miliarde euro pentru modernizarea căilor ferate, 13 miliarde euro pentru căile maritime și fluviale și 11 miliarde euro pentru transportul aerian. Pentru investițiile în domeniul energetic, e nevoie de 88 miliarde euro, iar pentru infrastructura digitală, de 160 miliarde euro.

Până în prezent, au avut loc patru summit-uri ale inițiativei: la Dubrovnik, în 2016; la Varșovia, în 2017; la București, în 17-18 septembrie 2018; la Brdo, în 2019. Următorul va avea loc la Tallinn, Estonia, în intervalul 19 - 20 octombrie 2020.

Nu știu cu ce a contribuit Inițiativa celor Trei Mări la dezvoltarea economică din celelalte 11 state membre, dar este clar că România nu a beneficiat cu nimic de pe urma ei. În ultimii patru ani, starea infrastructurii rutiere și feroviare s-a degradat continuu, iar în privința informatizării statului nu s-a făcut mai nimic. Abia în 2020, sub amenințarea pandemiei Covid, s-a trecut mai serios la digitalizarea serviciilor sociale.

Eșecuri în lanț

Stimați cititori, România a acumulat o experiență de neegalat în participarea la inițiative internaționale eșuate. Cel al așa-ziselor autostrăzi maritime din Marea Neagră și Marea Caspică a fost lansat, de Comisia Europeană, în 2007. Trebuia să asigure creșterea schimburilor comerciale dintre statele participante la Acordul Multilateral de Bază - TRACECA și întărirea rolului portului Constanța ca principală poartă de intrare a mărfurilor în Uniunea Europeană. De 13 ani, servește ca temă de discuție și rațiune de a exista pentru Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), organism care nu s-a distins

printr-o realizare concretă, dar care trăiește, bine mersi, pe banii contribuabililor.

În septembrie 2010, președinții României, Azerbaidjanului, Georgiei și premierul Ungariei au semnat la Baku documentele oficiale privind proiectul AGRI, de interconectare a rezervelor azere la piața europeană. Prima etapă presupunea crearea unui terminal, în portul Constanța, de 10 miliarde metri cubi de gaze naturale, urmând ca în etapele doi și trei să poată fi extins până la 30 de miliarde metri cubi. Au trecut zece ani de atunci fără să se facă nimic.

Un eșec de răsunet este cel al proiectului oleoductului Constanța - Trieste. Memorandumul pentru construirea lui a fost semnat în martie 2006. Conducta ar fi trebuit să pornească din portul Constanța, de la "Oil Terminal", să treacă prin Serbia și Croația și să ajungă la Trieste. Acolo, urma să se conecteze la sistemul Transalpine Pipeline (TAL), care aprovizionează Austria și Germania. S-au făcut chiar și ceva pași concreți: un studiu de fezabilitate pentru partea de conductă ce urma să traverseze România; a fost înființat Comitetul Interstatal al proiectului Pan European Oil Pipeline, din care făceau parte cele cinci țări (România, Serbia, Croația, Slovenia și Italia); a fost înființată PEOP, cu contribuția financiară a unor companii de stat (printre care "Oil Terminal" și "Compet", din România); s-au organizat o mulțime de conferințe, dezbateri, întâlniri, pe diferite meridiane ale lumii. Într-un cuvânt, s-au tocat o mulțime de bani, fără să se construiască un metru de conductă.

După 16 ani, statele participante au recunoscut că proiectul era mort înainte de a se naște. Singurul merit al acestei inițiative avortate este contribuția sa la dezvoltarea turismului de afaceri, pe banii statului.