Navigatorii români preferă să se adreseze justiției din porturile străine

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Managerii companiilor de navigație din România sunt cătrăniți că echipajele lor preferă să se adreseze instanțelor judecătorești din porturile străine, pentru a-și recupera drepturile bănești restante. Ei ar vrea ca navigatorii să recurgă la serviciile justiției române în cazul în care se simt nedreptățiți. Dacă ar proceda astfel - spun managerii - s-ar evita arestarea navelor și pierderile financiare ulterioare.

Până la un anumit punct, patronatul din shipping are dreptate. În definitiv, cu ce e mai brează justiția altor țări și de ce nu se judecă echipajele și companiile acasă? Nu s-ar mai face atâta vâlvă în presa internațională în jurul flotei române și navele n-ar mai intra "la gherlă".

Practica soluționării conflictelor sociale din flotă a dat răspunsul la această întrebare. Există numeroase cazuri în care navigatorii s-au adresat justiției române pentru a-și recupera restanțele. Din câte cunoaștem, niciunul din cei îndreptățiți să-și primească drepturile bănești nu a pierdut procesul. Necazul este, însă, altul. Pe de o parte, procesele durează foarte mult timp, uneori ani de zile, iar pe de altă parte, hotărârile judecătorești rămân simple petice de hârtie, unele companii refuzând să le aplice.

În schimb, atunci când echipajele românești s-au adresat instanțelor de judecată din porturile străine, în câteva săptămâni, litigiile au fost soluționate, iar banii au poposit în buzunarul celor îndreptățiți să-i primească. Prin comparație, navigatorii români au ajuns la concluzia că justiția este mult mai expeditivă și eficientă în alte țări (nu neapărat mai corectă).

Desigur că unii dintre patronii și managerii companiilor de navigație nu vor fi de acord cu această explicație. De aceea, le voi oferi un exemplu concret, de ultimă oră, care vine să susțină punctul nostru de vedere.

Cazul Stelian Ignătescu

Ofițerul mecanic Stelian Ignătescu s-a angajat la compania de navigație Romline, în 1993, fiind trimis într-un voiaj de probă cu nava "Mizil". Conform relatării navigatorului, pe navă bântuia "molima indisciplinei", stimulată și de conducători: șeful mecanic și comandant.

Fiindcă a încercat să introducă ordinea în compartimentul mașini și să spargă spiritul de gașcă, hrănit cu licorile lui Bahus, Ignătescu a devenit indezirabil. Conflictul s-a întețit într-atât încât șefii au cerut debarcarea "intrusului".

Conducerea companiei Romline, neținând cont de rapoartele ofițerului mecanic privind indisciplina de la bordul navei, a luat decizia de a-l debarca în portul Suez. Apoi, fără să existe o anchetă administrativă, conform legii, fără ca ofițerul în cauză să fie ascultat, lui Ignătescu i-a fost desfăcut contractul de muncă, imputându-i-se cheltuielile de repatriere și cele cu schimbul, în valoare de 1.800 de dolari. Mai mult, nu i-a fost plătită diurna restantă, care se ridica la 600 de dolari.

Pentru a i se face dreptate, ofițerul mecanic s-a adresat instanțelor de judecată din Constanța, solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, anularea imputației și plata diurnei. Procesul a durat din 1993 până în 1997, parcurgând numeroase etape și urcând din instanță în instanță, până la Curtea de Apel. În toți acești ani, managerii companiei Romline s-au schimbat de trei - patru ori, dar pornirea lor împotriva bietului om nu s-a modificat.

Stelian Ignătescu a obținut, în această îndelungată perioadă, o serie de succese: anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reducerea pretențiilor companiei Romline în ceea ce privește imputația, de la 1.800 de dolari la 708 de dolari, iar în final, respingerea acțiunii Romline. Astfel că, abia după trei ani și ceva de alergătură prin tribunale, Ignătescu și-a găsit dreptatea. Dar, deși compania Romline a pierdut, întârzie să se supună hotărârii Justiției. Astfel că, pentru a-și recupera cei 600 de dolari, navigatorul va fi nevoit să apeleze din nou la instanțele de judecată pentru a obține executarea silită.

Supărat că a pierdut procesul, Gavril Groze, managerul companiei Romline, i-a amenințat pe lucrătorii de la oficiul juridic că le impută lor cei 600 de dolari.

Acum înțelegeți, stimați cititori, de ce preferă echipajele românești să se judece cu companiile de navigație prin porturi străine? (29 iulie 1997)

Echipajul navei "Ardeal" amenință cu greva

Nava "Ardeal" (fostă "Miercurea Ciuc") s-a întors din voiaj în urmă cu o lună de zile și se află în dana 58 a portului Constanța. Deși a performat contractele în bune condiții, fără întârzieri, fără ca nava să fie arestată sau reținută, echipajul nu și-a primit diurna pe 75 de zile, iar salariile pe luna iulie au fost plătite în procent de numai 90%.

Conducerea companiei Romline - care este armatorul și operatorul navei - i-a lăudat pe membrii echipajului pentru modul în care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu, dar, când a fost vorba de bani, a început să ridice din umeri.

Cei 24 de navigatori bat zi de zi la ușa companiei, solicitând să li se plătească munca prestată, conform contractelor de îmbarcare. Dar de pomană. Familiile lor și-au terminat rezervele de bani și trăiesc din împrumuturi. Unii dintre ofițeri sunt disperați că nu au cu ce achita taxele la cursurile de promovare în funcție. În curând, începe noul an școlar, dar copiii navigatorilor nu vor putea să meargă la școală, căci părinții nu au cu se să cumpere îmbrăcămintea și rechizitele.

"Reprezentanții companiei Romline afirmă că nu au bani - relatează Olimpiu Mărginean (ofițer mecanic I) și Mihai Stroe (ofițer punte III). Este greu de crezut așa ceva, câtă vreme nava a produs".

Nemulțumit, echipajul amenință că nu va coborî de pe navă și nu va permite plecarea ei în următorul voiaj până nu își va primi drepturile cuvenite.

"Până acum, nu am făcut grevă la bord, am fost oameni de înțeles - a declarat unul dintre navigatori -, dar vom fi nevoiți să declanșăm greva în portul Constanța și să nu mai pornim în voiaj". (10 septembrie 1997)