Marea are pește, dar cine să-l prindă? Statul nu îi ajută cu nimic pe pescari!

Pentru a primi fondurile, România se angajase să îndeplinească o serie de condiții. Spre exemplu, flotila sa de pescuit maritim nu putea crește peste numărul de 16 nave, raportat la 1 ianuarie 2007.

Pescuitului maritim românesc îi fusese alocată o cotă maximă de 10.000 tone de pește pe an. La acea vreme, producția piscicolă maritimă raportată era de numai 1.000 t pe an. În realitate, recolta de pește era mult mai mare, cantități importante ocolind Fiscul.

Proiecte eșuate, bani pierduți

În viitorul port pescăresc Midia urmau să acosteze, obligatoriu, toate navele de pescuit costier, să descarce producția zilnică, de vânzarea ei urmând să se ocupe bursa de pește, administrată de organizația producătorilor.

Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură avea în plan să organizeze și pescuitul staționar, cu talienele, și cel cu bărcile, care dețineau o pondere însemnată în totalul recoltei anuale. La 1 ianuarie 2007 erau înscrise circa 450 de ambarcațiuni de pescuit la Marea Neagră. Agenția promitea organizarea unor puncte de pescuit de-a lungul țărmului, după principiile portului pescăresc Midia, în care asociațiile de producători să se ocupe de comercializarea peștelui, iar cantitățile recoltate și vândute să fie strict urmărite.

Anii au trecut în goană, fără să se întâmple nimic bun în pescuitul românesc. Deși aveam 230 milioane de euro la dispoziție, nu a fost amenajate nici punctele de pescuit promise, nici portul pescăresc Midia nu a fost construit. Singura „realizare” notabilă a fost inaugurarea, pe data de 25 aprilie 2019, a Bursei de Pește din Tulcea, o investiție de aproximativ 77 milioane lei. Bursa a fost închisă, la foarte scurt timp, după ce a vândut câteva sute de kilograme de pește. Și ca să fie și mai mare rușinea, Comisia Europeană a notificat România să înapoieze cei 14,96 milioane de lei cu care contribuise la proiect.

Dependenți de importul de pește

Astfel stând lucrurile nu trebuie să ne mire faptul că producția de pește a României se situează cu mult sub potențial, după cum arată un audit realizat de Curtea de Conturi a României. Analiza a vizat performanța administrării și exploatării resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale și a acvaculturii, în perioada 2016 - 2019.

În acest interval, consumul de pește și produse din pește al României a fost acoperit, în proporție de peste 80%, din importuri și achiziții intracomunitare. Producția națională obținută din pescuit și acvacultură a avut următoarea evoluție: în 2016 - 19.787 tone; în 2017 - 22.718 de tone; în 2018 - 20.472 de tone.

În anul 2016, în clasamentul Uniunii Europene privind producția din acvacultură, România s-a situat pe locul 16, cu o producție de 12.605 de tone (0,97% din producția UE). În 2017, a coborât pe locul 18, cu o producție de 12.798 de tone (0,93% din producția UE).

Cauzele declinului

Cum se explică producția piscicolă sub potențial a României? Curtea de Conturi a României a identificat următoarele cauze:

- în primul rând, amenajările piscicole aflate în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură nu au fost concesionate integral, iar cele aflate în perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării au fost exploatate piscicol în proporție de numai 57%;

- producția de pește la hectar obținută în fermele de acvacultură a fost redusă, fiind foarte apropiată de nivelul productivității piscicole a mediului natural;

- lipsa producției din acvacultura marină;

- operatorii economici din sectorul piscicol dețin ambarcațiuni și dotări insuficiente și învechite, fiind neperformanți;

- pentru pescari, speciile de pești existente sunt neatractive din punct de vedere economic;

- pescuitul ilegal, nedeclarat continuă să se manifeste.

În raport este de menționat faptul că, în anul 2009, flota de pescuit a României la Marea Neagră era formată din 441 de nave și ambarcațiuni. Prin implementarea Planului de ajustare a efortului de pescuit s-a diminuat substanțial capacitatea de pescuit a flotei românești, România având repartizată cea mai mică limită a nivelului de pescuit din UE. Astfel, în anul 2019, România mai avea o flotă formată din 166 de nave și ambarcațiuni.

Concluzia generală a raportului este aceea că Ministerul Agriculturii, Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultură și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării „nu au realizat un management eficace, care să asigure performanța activităților de administrare, exploatare a resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale și acvacultură”.

Plătim o armată de consilieri

Astfel stând lucrurile mă întreb cum este posibil ca o instituție cu o schemă de personal bogată și cu oamenii foarte bine plătiți, cum este Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură să nu fie în stare să realizeze „un management eficace” al activității de pescuit din România.

Potrivit listei funcțiilor personalului plătit din fonduri publice din cadrul aparatului propriu, la data de 30 septembrie 2020, Agenția avea 129 de angajați, din care: un președinte, 2 manageri, 3 directori, 10 șefi de serviciu, 4 referenți, 2 auditori, 7 consilieri juridici, 97 de consilieri, 2 conducători de șalupă și un șofer. Cel mai mare salariu de bază lunar era înscris în dreptul președintelui agenției – 14.929 lei, iar cel mai mic – 3.337 lei – în dreptul șoferului. Salariile consilierilor variază între 4.802 lei – pentru debutanți – și 9.730 de lei.

O mare parte dintre cei 129 de angajați primesc sporuri de condiții vătămătoare, care cresc de la 256 de lei și 2.098 lei. Cel mai mare spor este acordat președintelui Agenției. Probabil el este cel mai vătămat de activitatea într-o instituție de stat. La toate acestea se adaugă indemnizația de hrană, care este împărțită democratic: câte 346 de lei de căciulă.

În bugetul Agenției pentru anul 2020 au fost prevăzute cheltuieli de personal în sumă de 12,007 milioane de lei. Banii provin din taxele și impozitele plătite de contribuabili.

Poate vă întrebați, stimați pescari români și dragi cititori, ce face armata de manageri, directori, șefi de serviciu și consilieri ai Agenției pentru pescarii români pentru a-și merita salariile și sporurile cu care sunt plătiți lună de lună?

Întrebarea aceasta ar trebui să și-o pună, în primul rând, Guvernul României. El are obligația să reformeze instituțiile statului și să elimine structurile ineficiente, care parazitează bugetul statului.