Locul bursei de cereale este doar în portul Constanța!

Cine stabilește prețul de achiziție a grânelor și plantelor tehnice în România? Fermierii, industria agro-alimentară autohtonă, intermediarii locali, marile case de comerț internaționale?

Prețul vine din Vest

Atunci când negociază cu producătorii agricoli, morarii, brutarii și fabricile de ulei din România invocă prețurile afișate de bursele de mărfuri din Londra și Chicago. Tot la acele prețuri se raportează și traderii internaționali, prin intermediul cărora se derulează mare parte din exporturile românești.

Ministerul Agriculturii publică mai multe liste de prețuri: cotațiile bursiere de la Londra, Chicago și Rotterdam; prețurile medii pe piețele reprezentative din România; prețurile de vânzare cu amănuntul în piețe și târguri. Dacă le cercetezi cu atenție, se poate constata că valoarea de achiziție pentru consumul intern doar aparent este decisă de raportul dintre cererea și oferta de pe piața autohtonă și că, de fapt, prețurile se formează la celălalt capăt al Europei sau peste Atlantic.

Producătorii agricoli români visează de mult timp să scape de samsarii autohtoni, de marii angrosiști internaționali și să-și vândă direct recoltele la bursă. Poate că astfel vor avea un câștig mai mare. Iar dacă Londra și Chicago sunt prea departe, de ce să nu aibă o bursă chiar aici, în România.

Un proiect uitat: Bursa Mării Negre

Tentativele de a pune bazele unei astfel de instituiții de piață datează de peste un deceniu. În februarie 2001, Bursa Maritimă și de Mărfuri Constanța (BMMC) prezenta, prin intermediul ziarului "Cuget Liber", demersurile întreprinse pentru înființarea unei burse a cerealelor și a unei burse petroliere. Proiectul "Bursa Mării Negre", depus în anul 2000, la Guvernul Isărescu, iar în 2001, la Guvernul Năstase, prevedea amplasarea ei în Zona Liberă Constanța (din portul Constanța Sud). În colaborare cu Ministerul Agriculturii, urma să se dezvolte piața cerealelor (grâu și porumb), prin realizarea, cu ajutor guvernamental, a următoarelor instituții: cea a depozitelor auto-rizate și cea a certificatelor de depozit.

Odată puse la punct aceste lucruri, se intenționa să se treacă la tranzacționarea computerizată a contractelor la termen. În cadrul BMMC, bursa electronică funcționa deja foarte bine și cu cheltuieli mici. Proiectul Bursei Mării Negre avea nevoie și de garantarea operațiunilor, ceea ce presupunea existența unei Case de Clearing, cu un fond destul de mare, pentru care se solicita sprijin guvernamental.

Corabia, cu un pas înainte

Peste proiectul Bursei Mării Negre s-a așternut uitarea, iar inițiatorul BMMC a dispărut de pe scena istoriei, prin poarta falimentului. Au apărut, însă, alte inițiative, fapt ce demonstrează că necesitatea unei burse a cerealelor este tot mai acută.

Ediția din 26 februarie 2010 a publicației "Vocea Brăilei" relatează despre proiectul de redeschidere a Bursei Cerealelor de la Brăila, blocat la Ministerul Agriculturii. Acesta fusese conceput la solicitarea mai multor fermieri din județ și era susținut de președintele Bursei SIBEX, din Sibiu. La acel moment, ministerul în cauză nu rezolvase problemele de care depindea existența bursei de cereale: cea a certificatelor de depozit (care stau la baza tranzacțiilor pe o astfel de bursă specializată), licențierea silozurilor unde ar fi urmat să fie depozitate grânele și problema fondului de garantare.

Primii pași reali în constituirea unei burse de cereale au fost făcuți la Corabia. Proiectul a fost lansat de Consiliul Județean Olt, care vrea să-i atragă în calitate de acționari ai bursei pe toți agricultorii din județ. Urmează să fie pus în practică în decurs de 24 de luni. La 1 martie 2011, a fost lansată licitația pentru construcția sediului viitoarei burse.

Tabără vrea Galați sau Brăila

Pe 26 mai 2011, în cadrul unei reuniuni, ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a vorbit despre necesitatea reînființării la Galați a unei burse a cerealelor. Ea ar putea constitui un punct de desfacere a producției agricole din România, Republica Moldova și Ucraina, "produsele urmând a fi transportate, de la Galați, tot pe apă, către alte puncte (fie în sus, în Europa, pe Dunăre, fie la Constanța și de acolo, pe Marea Neagră)".

Pe 6 iulie 2011, subiectul a revenit în dezbaterea publică, în cadrul unui forum privind noile provocări legate de siguranța alimentară a Europei de Sud-Est. În cadrul lui, Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură a declarat că țara noastră va putea deveni un adevărat jucător pe piața regională și europeană a cerealelor numai în momentul în care va exista o bursă a cerealelor și vor fi organizate piețe futures în România.

"Dacă ne uităm pe harta agroeconomică a Europei și a Uniunii Europene, în această zonă nu există astfel de instrumente. Toate sunt concentrate spre zona de frontieră a UE cu oceanul, respectiv către ceea ce vine și pleacă din SUA. Se vorbește despre prețul cerealelor la Marea Neagră pentru că sunt doi mari jucători Rusia și Ucraina. În schimb, partea centrală, de est și de sud-est, nu este suficient de bine organizată ca să concureze pe aceste piețe unde se stabilesc prețurile cerealelor" - a declarat Cioloș.

În urmă cu câteva zile, ministrul Valeriu Tabără a reluat tema, afirmând că porturile dunărene vor fi amenajate pentru exportul de cereale și că va fi înființată o bursa de cereale în Brăila sau Galați. "Toți producătorii români de cereale trebuie să ia în considerare crearea acestei burse ca o provocare" - a declarat Tabără.

O jignire pentru Constanța

Opinia mea este că locul unei burse de cereale care să conteze cu adevărat pe piața Mării Negre și a Europei Centrale și de Est nu poate fi decât în portul Constanța. Ideea se sprijină pe numeroase argumente geografice și economice. Spre deosebire de porturile fluviale, care de acum încolo își propun să construiască silozuri, Constanța deține un excedent de infrastructură de depozitare și de operare, nu doar în raport cu exporturile agricole românești, ci și cu cele ale Serbiei, Ungariei și Bulgariei. Capacitatea de depozitare autorizată este de 926.600 tone, reprezentând 45,44% din cea a județului și 5,72% din cea a țării. În 2010, traficul total de cereale și plante tehnice prin portul Constanța a fost de 13.821.845 tone. Ce cantități de grâne au trecut prin Corabia, Brăila ori Galați? Din datele oficiale rezultă că în 2009, traficul total (în care sunt incluse printre alte mărfuri și cantități de cereale) a fost de 4.766.000 tone în portul Galați și de 2.283.000 tone la Brăila.

Mihai Dărăban, vicepreședintele Camerei de Comerț și Industrie a României și președinte al Camerei de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, susține că locul unei burse de cereale nu poate fi decât în portul Constanța. "Temeiurile sunt foarte multe - spune el. Portul Constanța este amplasat la capătul coridorului pan-european VII și reprezintă poarta de ieșire la mare a mai multor state europene. E conectat la Canalul Dunăre - Marea Neagră, la Autostrada București - Constanța și la o cale ferată de curând modernizată. Are capacități de depozitare și operare care pot susține o asemenea bursă. CCINA va sprijini proiectul unei burse de cereale în portul Constanța. Poate că mulți nu cunosc, dar Camera de Comerț și Industrie a României are, printre atribuții, și rol de reglementare privind bursele de mărfuri. Eu consider că ar fi o adevărată jignire pentru Constanța dacă bursa de cereale ar fi amplasată în altă zonă din țară."

Prefectura, Consiliul Județean Constanța, toate primăriile din județul nostru și asociațiile fermierilor ar trebui să pună umărul la realizarea acestui proiect.