Industria navală românească a pierdut 32% din locurile de muncă, în ultimii trei ani

Care a fost impactul crizei economice din anii 2009 - 2011 asupra industriei navale românești? Datele de bilanț financiar arată că, pe ansamblu, aceasta a înregistrat o diminuare a volumului de comenzi, fapt ce a condus la scăderea cu 8,42% a veniturilor, în intervalul 2008 (ultimul an de creștere economică) - 2011. Veniturile totale ale unui număr de opt șantiere navale s-au diminuat de la 4.214.558.537 lei, în 2008, la 3.859.677.128 lei, în 2011.

Din plutonul companiilor cărora recesiunea le-a amputat veniturile, fac parte șase șantiere navale. Diminuarea cea mai mare a înregistrat-o Șantierul Naval Constanța (SNC) - 66,50%. Urmează: Șantierul Naval Orșova cu reducere de 56,04%; Shipyard A.T.G. Giurgiu, cu 46,28%; Șantierul Naval Damen Galați, cu 29,65%; Severnav SA, cu 19,59%; STX RO Tulcea, cu 7,12%.
La polul opus, cu creșteri, se situează: STX OSV Brăila, cu 19,19%;
Daewoo Mangalia Heavy Industries (DMHI), cu 16,67%.
Confruntate cu subțierea continuă a portofoliilor de comenzi, șantierele navale și-au redimensionat cheltuielile și forța de muncă, pentru a supraviețui. Multe dintre ele au renunțat la lucrul cu subcontractori și au recurs la concedieri. Sunt și cazuri în care o parte dintre lucrători au fost preluați de firme satelit, specializate în furnizarea de forță de muncă.
În 2008, cele opt șantiere navale nominalizate raportau un număr mediu de 17.695 lucrători (care include numai angajații proprii). În numai trei ani ele au pierdut 5.724 locuri de muncă, reprezentând 32,35% din numărul inițial. Astfel că, în 2011, numărul lucrătorilor a ajuns la 11.971 persoane.
În cele ce urmează vă prezentăm, în procente, câte locuri de muncă au pierdut în intervalul 2008 - 2011, șantierele navale luate în studiu (în paranteză este evidențiat numărul mediu de personal raportat în 2011):
DMHI - 18,94% (3.065 angajați);
SNC - 45,15%% (1.352 angajați);
SN Damen Galați - 51,84% (1.573 angajați);
STX OSV Brăila - 16,63% (1.815 angajați);
STX RO Tulcea - 5,41% (2.745 angajați);
SN Orșova - 44,73% (430 angajați);
Severnav - 65,25% (664 angajați);
Shipyard A.T.G. Giurgiu - 21,20% (327 angajați).
Odată cu reducerea activității, a scăzut gradul de creditare și nivelul de îndatorare a industriei navale. La sfârșitul anului 2008, cele opt șantiere navale analizate aveau datorii (cele mai multe la bănci) în valoare de 5.163.134.735 lei. În 2011, datoria totală ajunsese la 3.888.119.092 lei, fiind cu 24,69%% mai mică decât în anul 2008. O cotă de 68,90% din datoria de la finele anului 2011 (respectiv 2.678.901.911 lei) era în contul companiei DMHI.
În 2008, toate șantierele navale aveau comenzi până peste cap, așa că multe dintre ele își permiteau să consume mai mult decât produceau, cu gândul că vor recupera pe parcurs.
La finele acelui an, dintre cele opt principale șantiere navale, doar trei au raportat profit: SNC, SN Orșova și Shipyard A.T.G. Giurgiu. În schimb, DMHI, SN Damen Galați, STX OSV Offshore Braila, STX RO Offshore Tulcea și Severnav SA au închis bilanțurile în roșu.
Pe ansamblu, industria navală românească raporta o pierdere brută de 574.929.903 lei.
În cei trei ani care au urmat, s-au petrecut mai câteva răsturnări de situație. În 2010, cele opt unități de producție înregistrau un profit brut total de 6.886.764 lei. Excepția de la regula eficienței economice era furnizată de compania DMHI, care raportase o pierdere brută de 140.152.980 lei. Anul 2011 a fost marcat de o deteriorare a performanțelor industriei navale, cele opt șantiere înregistrând o pierdere brută totală de 2.309.497 lei.
Situația companiei DMHI este cea mai critică. În 8 din ultimii 13 ani, ea a încheiat bilanțul pe minus. Totuși, în 2011, a fost consemnată o pierdere brută de 72.788.618 lei, cu 83,08% mai mică decât în 2008, ceea ce demonstrează că managementul face eforturi serioase să readucă compania în zona rentabilității.
După anii de profitabilitate constant crescătoare din 2008 - 2010, SNC a trecut de cealaltă parte a barierei, cu o pierdere brută de 10.469.904 lei în 2011.
SN Damen Galați a rămas pe profit, dar diminuat față de 2010, cu 43,56%. În schimb, profitul brut din 2011, al STX OSV Brăila este cu 132,48% mai mare față de anul precedent.
STX RO Tulcea a înregistrat un declin al profitului de 84,08% în 2011 față de anul precedent, Severnav, de 34,23%, iar Shipyard A.T.G. Giurgiu, de 97,98%. Pe de altă parte, SN Orșova și-a îmbunătățit profitul cu 36,29%, în 2011 față de 2010.
Șantierele navale constituie ultima rotiță a unui uriaș angrenaj economic. Mai întâi trebuie să se pună în mișcare roata motrice a producției de mărfuri pentru a o învârti pe cea a comerțului. Acesta mobilizează shipping-ul care, în cele din urmă, dă impuls industriei navale. Între momentul relansării producției de mărfuri și al relansării construcției de nave poate exista un decalaj de doi - trei ani.
Pentru industria navală românească acest interval de timp este mai lung. Primele roade ale redresării economice sunt culese de cei ce domină piața: șantierele navale din Coreea de Sud, China și Japonia. Industria navală europeană e nevoită să aștepte consolidarea creșterii economice pentru a fi și pentru ea lucru.
În cazul șantierelor navale din România, ca și pentru suratele lor de pe bătrânul continent, criza economică este, în principal, o criză a comenzilor. La aceasta se adaugă criza creditelor, a prețurilor materiilor prime, a valutelor.