Încotro se îndreaptă România maritimă? De trei decenii țara noastră nu mai are o strategie navală!

Organizația Maritimă Internațională (IMO) s-a angajat ca, până în anul 2050, flota mondială să reducă la zero poluarea atmosferică. După cum se știe, transportul naval asigură 90% din comerțul mondial, dar cu toate acestea are o contribuție redusă, de numai 2%, la emisia globală de CO2 în atmosferă. Chiar dacă navigația este tipul de transport cel mai puțin poluant cu noxe, creșterea de la an la an a numărului de nave face ca volumul gazelor eliberate în aer să fie tot mai mare.

În urmă cu o săptămână, Argentina a devenit cel de-al 100-lea stat care a ratificat reglementările obligatorii ale convenției IMO privind reducerea poluării aerului în transportul maritim. Din acest moment, acestea se aplică pentru 96,65% din tonajul transportului maritim mondial.

Prin efort internațional comun

O serie de națiuni maritime fac eforturi în direcția înlocuirii combustibililor fosili cu carburanți mai prietenoși față de mediu. Statele Unite colaborează cu Norvegia, Danemarca și alte țări pentru realizarea unor combustibili navali cu emisii zero. India, Maroc, Marea Britanie, Singapore, Franța, Ghana și Coreea de Sud s-au angajat să le ofere sprijin.

În aprilie 2021 John Kerry – reprezentantul pentru problemele climaterice al Executivului american declara că Washingtonul se va alătura efortului internațional de a se atinge ținta „zero emisii” în flota mondială, până în 2050.

Recent, compania de navigație Kawasaki Kisen Kaisha Ltd. a anunțat că, împreună cu 22 de companii din domeniul energiei, mineritului, energiei electrice, produselor chimice, operării portuare, transportului maritim, construcției de nave, bunkrajului și societăți de clasificare au pus bazele unui proiect comun. În cadrul lui vor fi studiate problemele legate de utilizarea amoniacului în locul carburanților fosili în transportul marin. Se va apela la producătorii de amoniac, la organizațiile internaționale relevante, autoritățile portuare, autoritățile de reglementare să își împărtășească opiniile, expertiza și experiența.



Fără far călăuzitor, pe timp de furtună

În calitate de țară maritimă, cu numeroase porturi și o industrie navală puternică, România ar trebui să țină pasul cu aceste transformări. Din păcate, de 31 de ani, țara noastră nu mai are o strategie privind sectorul naval. Vina este exclusiv a miniștrilor transporturilor din această lungă perioadă de timp.

Astăzi, nimeni nu știe ce are de gând să facă statul pentru dezvoltarea porturilor maritime și fluviale, a căilor de navigație interioară, pentru susținerea operatorilor portuari și a șantierelor navale, pentru reînființarea flotei maritime comerciale sub pavilion românesc, pentru modernizarea flotei fluviale private și a navelor tehnice, pentru digitalizarea porturilor românești și trecerea de la energia verde în sectorul naval. Iar fără un „far”, fără o strategie călăuzitoare, sectorul naval e ca un vapor noaptea, pe timp de furtună.

Comunitatea navală e ignorată

Potrivit unor informații de ultimă oră, în „laboratoarele de concepție” ale Ministerului Transporturilor se lucrează la o strategie navală. Cine sunt artizanii ei nu se știe. Surprinzător este faptul că tocmai actorii viitoarei strategii – administrațiile portuare, patronatele din industria portuară și construcțiile de nave, organizațiile reprezentative ale navigatorilor și lucrătorilor portuari - nu sunt invitați să pună umărul la proiectarea ei.

Un document de o asemenea importanță trebuie să fie rodul colaborării profesioniștilor din aceste domenii, a celor ce au cunoștințele și experiența necesară, care cunosc nevoile și posibilitățile acestor industrii, provocările cărora trebuie să le facă față și direcțiile de evoluție.

O strategie adevărată, realistă, modernă, a cărei menire este să ghideze atât politicile și investițiile guvernamentale, cât și cele private, nu are cum să se nască din pixul unor birocrați.