"Ghidul privind înțelegerile verticale", pus în dezbatere publică

De regulă, acordurile verticale sunt, contractele de furnizare și distribuție. Termenul "vertical" subliniază faptul că aceste contracte sunt încheiate între companii care operează la diferite niveluri ale lanțului de producție sau de distribuție. Acordurile de distribuție între producători și angrosiști, comercianții cu amănuntul reprezintă exemple tipice de acorduri verticale.

Astfel, dacă un acord vertical conține "restricții" în ceea ce privește furnizorul sau cumpărătorul, concurența poate fi afectată. Aceste restricții pot lua mai multe forme, de exemplu, producătorul vinde doar unuia sau unui număr limitat de cumpărători (distribuție exclusivă/selectivă), ceea ce poate duce la excluderea altor cumpărători de pe piață și/sau la înțelegere între cumpărători. În mod similar, obligațiile de ne-concurență care interzic distribuitorilor achiziționarea și revânzarea produselor concurente pot împiedica intrarea pe piață a noilor producători și pot consolida pozițiile pe piață ale producătorilor existenți.

"Înțelegerile verticale reprezintă încălcări frecvente ale normelor de concurență și, de aceea, vrem să ajutăm firmele să cunoască și să înțeleagă mai ușor condițiile în care pot încheia contracte de distribuție, furnizare fără a fi sancționate", a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.

Ghidul cuprinde exemple relevante din practica Consiliul Concurenței din România și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și o serie de recomandări pentru evitarea încălcării legii.

Ghidul privind înțelegerile verticale este pus în dezbatere publică pe pagina web a instituției.