Flota comercială a României, acum 20 de ani. Nava "Cristian C" cutreieră aresturile lumii

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Deloc întâmplător, toate contractele de bare-boat încheiate de companiile Navrom și Romline cu patronii greci au eșuat lamentabil. Nicolas Sisaniss ("tăticul" firmei Ritz-Rom, rebotezată Euroship), Akis Khristodoridis ("nașul" lui Socib) și George Kalafatis ("creierul" lui Regal International) au reușit performanța de a băga navele românești în atâtea aresturi câte n-au adunat, în întreaga carieră, cei mai înrăiți infractori. Sub managementul lor, navele au ajuns "costelive" și "răpciugoase", căci grecii au tras de ele ca de un cal mort, să le termine repede, interesându-i mai puțin investițiile și buna întreținere.

Ca un făcut, toți grecii, fără discriminare, și-au ridicat echipajele în cap, neplătindu-le cu lunile. "Meritul" lor în deteriorarea imaginii internaționale a flotei românești este incontestabil, "virusul grec" contribuind la poziționarea acesteia pe primul loc al "listelor negre" ale ITF, Port State Control și cluburilor de asigurare.

Nu știm ce interese au fost la mijloc atunci când managerii companiilor Navrom și Romline au dat navele pe mâna unor iluștri necunoscuți. Se vorbește că a funcționat telefonul scurt, că au intrat în calcul interesele de partid. Cert este că din toată afacerea au avut de câștigat doar grecii, iar flota națională s-a ales cu praful de pe tobă și un morman de pagube.

Și dacă tot suntem la ora contabilizării "profitului" acestor contracte de bare-boat, întreb instituțiile statului dacă nu a sosit timpul ca vinovații să achite nota de plată a acestor contracte păguboase.

Kalafatis și Groze, două "moașe" pentru "Cristian C"

Bun! Acum să trecem și la un caz concret. De la bordul navei "Cristian C" (aflată, până de curând, în exploatarea firmei Regal și a grecului Kalafatis), am primit radiograma comandantului Adrian Inel. El ne relatează că a preluat comanda în data de 18 februarie 1997, când "Cristian C" se afla în rada portului Jeddah și avea un echipaj internațional, alcătuit din români, greci și egipteni.

La scurt timp, comandantului i s-a transmis ordinul de a duce nava la Safaga, pentru încărcare, dar aceasta este arestată pe 26 februarie, pentru neplata a 72.000 de dolari către terți.

Pe 12 martie, grecul Kalafatis, simțind că a dat de greu, a anunțat armatorul Romline să-și ia nava în primire, cu datorii cu tot.

În noile condiții, comandantul l-a avertizat pe Gavril Groze, managerul companiei de stat, că echipajul a rămas neplătit și că voiajul nu poate continua dacă oamenii nu își primesc banii. Drept urmare, conducerea Romline a luat măsura de a schimba echipajul, cu plata la zi, dar comandantul Adrian Inel a rămas la bord, fără să primească niciun cent.

După încărcarea, la Safaga, a 6.000 tone de îngrășăminte, pentru transportul cărora Romline a primit circa 150.000 dolari, nava a ajuns la Colombo pe 6 mai. Comandantul afirmă că voiajul a fost performat "cu mila lui Dumnezeu", având în vedere pregătirea necorespunzătoare a ofițerilor de la mașină, angajați de Romline. El subliniază că afirmația despre competența ofițerilor aparține inspectorilor Registrului Naval Român (inginerii Moldoveanu, Tălângă și Lazăr).

La descărcare, pe 13 mai, nava a fost arestată din nou, pentru alte datorii. La rândul lor, noul echipaj și comandantul n-au primit niciun ban din partea companiei Romline. În prezent, susține Adrian Inel, suma cuvenită echipajului se ridică la circa 80.000 de dolari, în vreme ce valoarea aresturilor, cheltuielile pentru combustibili, alimente și diurna de străinătate însumează 1,2 milioane de dolari, datorii ce depășesc prețul navei.

Ostatic la comanda navei

Comandantul solicită să fie plătit la zi și repatriat, amenințând că va părăsi nava pe 25 iulie, în mod necondiționat. El arată că pe toată perioada voiajului a fost ținut ostatic la bord, luându-i-se pașaportul de către Poliție, atât în Safaga, cât și în Colombo (evident, la ordinul unei persoane interesate să-l lege "de glie"). Comandantul afirmă că le-a cerut insistent lui Kalafatis și Groze să pună nava la treabă, ca aceasta să producă și armatorii să aibă cu ce plăti echipajul.

La finalul radiogramei, el declară: "Păcat că la cei nouă ani de exploatare, nava plânge din cauza lipsei de interes a armatorului. Stă și nu produce niciun ban".

Citind acest mesaj, nu știm ce să mai înțelegem. După ce Kalafatis a scrântit-o, marele manager Gavril Groze nu o poate îndrepta? Doar are o armată de 100 - 150 de oameni în spatele lui, plătiți cu bani grei. Sau poate că domnul Groze este prea ocupat cu "baletul" politic, pentru a se mai ocup și de flotă? (25 iulie 1997)