Flota comercială a României, acum 20 de ani (IV)

În urmă cu 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Alexandros Dyron își plătește echipajele cu povești

Nu demult, compania de navigație Alexandros Dyron a intrat în colimatorul presei constănțene din cauza tratamentului la care a supus echipajul navei "Câmpulung". Semnalam, la vremea respectiva, că marinarii sunt duși cu preșul, neplătindu-li-se drepturile bănești. Mai mult, condițiile de viață de pe navă erau sub orice critică, demonstrând "grija" patronilor companiei pentru echipaj.

lată că Alexandros Dyron ține morțiș să devină "vedeta" presei locale cu un alt caz, cel al echipajului de pe "Tărgu Secuiesc". Din cei 29 de membri ai acestuia, afirmă secundul Iulian Gheorghe, un număr de 26 navigatori sunt neplătiți de 76 zile. Compania i-a promis echipajului că îl va plăti după voiajul din Spania (care a durat 56 de zile). Dar n-a fost să fie. "Mai răbdați pănă în Egipt. Acolo, precis veți primi banii!", s-au jurat managerii lui Alexandros Dyron. 

Dar, când nava a ajuns la Damietta (Egipt), în locul banilor au sosit... amânările. "Gata, banii vă așteaptă la Constanța!". Când nava a sosit acasă, patronii au continuat jocul de-a plata. "Stați să mai facem o cursă la Damietta, apoi vă plătim!".

În voiaj, cu bani de-acasă

Nava a fost trasă în dana 68, pentru a încărca ciment pentru Egipt. Echipajul a început, însă, să cârtească. Doi dintre membrii săi au refuzat să execute turele de serviciu, căci doreau să stea la ușa

companiei să își primească banii. Mulți navigatori au o situație grea acasă și singura speranță a familiilor lor este valuta adusă din voiaj. Dacă patronii de la Alexandros Dyron persistă să nu-și respecte obligațiile, autoritatea comandantului și a secundului navei este în pericol. 

Comandantul Valentin Badea a adresat companiei o plângere. Este semnată de întregul echipaj, de toți cei ce se simt păgubiți. O parte din navigatori vor să părăsească nava. Motoristul Liviu Enache a declarat că va pleca, totuși, în următorul voiaj. Dar va fi nevoit să ia bani de-acasă, ca să aibă la drum. În locul valutei ce i se cuvenea, compania i-a dat niște bonuri. Ceea ce înseamnă că se revine la practica de dinainte de ’89. 

Nicușor Cutova, ofițer mecanic I, are de primit 3.000 de dolari. Este nemulțumit că și-a lăsat familia fără niciun ban, acum în plină toamnă, când în fiecare gospodărie se fac cheltuieli cu aprovizionarea pentru sezonul rece.

Membrii echipajului povestesc că, în portul Malaga, deși veniseră reprezentanții ITF la bord și s-au interesat de modul în care se respectă contractul colectiv de muncă, au fost solidari cu compania, nedivulgând faptul că s-a întârziat plata. Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi primit banii rapid, căci nava ar fi fost reținută. Acum echipajul se gândește că mare dreptate aveau bătrânii când spuneau că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.

La Port Said, radiotelegrafistului Romică Coman i s-a făcut rău în ziua de 18 octombrie 1996. Avea o criză de rinichi. S-a lansat un apel disperat spre Port Control și, într-un târziu, a venit o șalupă. Pe "Târgu Secuiesc" a urcat Salah Tammam, președintele societății de agenturare Prince of Mediteranean. În vreme ce radiotelegrafistul se zbătea în chinuri, egipteanul a început un lung târg. Cerea 4.000 de dolari pentru transportul și spitalizarea românului. Echipajul nu avea banii ăștia, nefiind plătit de Alexandros Dyron. Cu chiu, cu vai, s-a făcut o chetă de 1.000 dolari și i s-au pus arabului în mână. Radiotelegrafistul a ajuns la spital și în trei zile a fost pus pe picioare. Culmea este că arabul a încercat să-l rețină la uscat, cerând un plus de 4.000 dolari, după ce nici pentru mia primită nu dăduse chitanță. Partea neplăcută este că, în Constanța, Alexandros Dyron nu a returnat dolari plătiți din buzunar, deși sarcina asigurării asistenței sanitare cade în grija companiei.

În final, trebuie să spunem că, după numeroasele intervenții ale comandantului Valentin Badea și ale SLN, compania a mai făcut o promisiune: "Vom plăti jumătate din suma datorată la Damietta, iar jumătate la întoarcerea în Constanța". 

"Nu mai cred în promisiunile acestea - ne-a declarat comandantul. Ni s-a promis de prea multe ori și de fiecare dată am fost mințiți".

30.10.1996

Pentru navigatorii de pe nava "Alexandria" ultima speranță este președintele României 

Cei zece navigatori români aflați la bordul navei "Alexandria" (pavilion panamez, armator Israel Oliviere Ltd., din Haifa) au trimis un mesaj disperat președintelui Emil Constantinescu, solicitându-i ajutorul. Ei îl informează că pe navă au murit cinci oameni nevinovați în urma exploziei produse la tancul de combustibil, deoarece comandantul danez a ordonat să se sudeze într-o zonă cu acumulare de gaze. 

În urma accidentului petrecut în portul Dhaka, situația pe navă s-a înrăutățit dramatic. Proprietarul evreu a lăsat echipajul fără hrană, medicamente, asistență medicală, combustibil, materiale de igienă și mijloace de comunicare. Oamenii sunt neplătiți de la începutul voiajului, iar nava este arestată pentru datorii. Apa potabilă, aprovizionată din Bangladesh, este infestată. Bolile de piele i-au năpădit pe toți, iar cei bolnavi nu au cu ce să plătească spitalizarea. Pericolul unei noi explozii la bordul navei este iminent. Armatorul evreu nu mai răspunde la apelurile echipajului. 

Cei zece români îl roagă pe președintele Emil Constantinescu să le ofere protecția Guvernului român și sprijin pentru repatrierea în condiții de securitate, cu achitarea drepturilor bănești la zi. În final se spune: "De aici, din imensitatea depărtării, permanent v-am susținut cu sufletul, bucurându-ne sincer de victoria dv. Vă rugăm să nu ne dezamăgiți!"

23.12.1996